gravimetrie definitie

9 definiții pentru gravimetrie

GRAVIMETRÍE s. f. 1. Disciplină a geofîzicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.
GRAVIMETRÍE s. f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.
gravimetríe (-me-tri-) s. f., art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei
gravimetríe s. f. (sil. -tri-), art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei
GRAVIMETRÍE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. Ansamblu de metode folosite în analiza chimică, care se bazează pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. [Gen. -iei. / < fr. gravimétrie, cf. lat. gravis – greu, gr. metron – măsură].
GRAVIMETRÍE s. f. 1. ramură a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. măsurare a intensității gravitației. 3. metodă de analiză chimică bazată pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său, insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie)
GRAVIMETRÍE f. 1) Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul distribuției geografice a câmpului de gravitație. 2) Procedeu chimic de determinare a cantității unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. /<fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie
GRAVIMETRÍE (< fr. {i}; {s} lat. gravis „greu” + gr. metron „măsură”) s. f. 1. Ansamblu de metode utilizate în analiza chimică, bazate pe determinarea cantității unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv specific sub formă de compus greu solubil, de constituție cunoscută. 2. (GEOL.) Disciplină a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional în raport cu forma Pământului (g. geodezică), cu echilibrul stratelor mai adânci ale scoarței terestre (izostazie) sau cu structura stratelor superioare ale Pământului (prospecțiune gravimetrică).
GRAVI- „gravitație, gravitațional”. ◊ L. gravis „greu” > fr. gravi-, germ. id., engl. id. > rom. gravi-. □ ~conimetrie (v. coni/o-1 v. -metrie1), s. f., procedeu pentru determinarea greutății, a concentrației și a dispersiei pulberilor din aer; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul distribuției geografice a cîmpului gravitațional. 2. Procedeu chimic prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea intensității gravitației.

gravimetrie dex

Intrare: gravimetrie
gravimetrie substantiv feminin
  • silabisire: -tri-