Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru gravimetrie

GRAVIMETR├ŹE s. f. 1. Disciplin─â a geof├«zicii care studiaz─â distribu╚Ťia geografic─â a c├ómpului de gravita╚Ťie. 2. Metod─â chimic─â prin care se determin─â cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. ÔÇô Din fr. gravim├ętrie, germ. Gravimetrie.
GRAVIMETR├ŹE s. f. 1. Parte a geofizicii care studiaz─â distribu╚Ťia geografic─â a c├ómpului de gravita╚Ťie. 2. Metod─â chimic─â prin care se determin─â cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. ÔÇô Din fr. gravim├ętrie, germ. Gravimetrie.
gravimetr├şe (-me-tri-) s. f., art. gravimetr├şa, g.-d. gravimetr├şi, art. gravimetr├şei
gravimetr├şe s. f. (sil. -tri-), art. gravimetr├şa, g.-d. gravimetr├şi, art. gravimetr├şei
GRAVIMETR├ŹE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiaz─â distribu╚Ťia geografic─â a c├ómpului gravita╚Ťional. 2. Ansamblu de metode folosite ├«n analiza chimic─â, care se bazeaz─â pe determinarea cantit─â╚Ťii unui corp dintr-un amestec prin c├ónt─ârirea unui compus al s─âu insolubil ╚Öi de compozi╚Ťie cunoscut─â, ob╚Ťinut prin ac╚Ťiunea unui reactiv asupra amestecului. [Gen. -iei. / < fr. gravim├ętrie, cf. lat. gravis ÔÇô greu, gr. metron ÔÇô m─âsur─â].
GRAVIMETR├ŹE s. f. 1. ramur─â a geofizicii care studiaz─â distribu╚Ťia geografic─â a c├ómpului gravita╚Ťional. 2. m─âsurare a intensit─â╚Ťii gravita╚Ťiei. 3. metod─â de analiz─â chimic─â bazat─â pe determinarea cantit─â╚Ťii unui corp dintr-un amestec prin c├ónt─ârirea unui compus al s─âu, insolubil ╚Öi de compozi╚Ťie cunoscut─â, ob╚Ťinut prin ac╚Ťiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravim├ętrie, germ. Gravimetrie)
GRAVIMETR├ŹE f. 1) Ramur─â a geofizicii care se ocup─â cu studiul distribu╚Ťiei geografice a c├ómpului de gravita╚Ťie. 2) Procedeu chimic de determinare a cantit─â╚Ťii unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. /<fr. gravim├ętrie, germ. Gravimetrie
GRAVIMETR├ŹE (< fr. {i}; {s} lat. gravis ÔÇ×greuÔÇŁ + gr. metron ÔÇ×m─âsur─âÔÇŁ) s. f. 1. Ansamblu de metode utilizate ├«n analiza chimic─â, bazate pe determinarea cantit─â╚Ťii unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv specific sub form─â de compus greu solubil, de constitu╚Ťie cunoscut─â. 2. (GEOL.) Disciplin─â a geofizicii care studiaz─â distribu╚Ťia geografic─â a c├ómpului gravita╚Ťional ├«n raport cu forma P─âm├óntului (g. geodezic─â), cu echilibrul stratelor mai ad├ónci ale scoar╚Ťei terestre (izostazie) sau cu structura stratelor superioare ale P─âm├óntului (prospec╚Ťiune gravimetric─â).
GRAVI- ÔÇ×gravita╚Ťie, gravita╚ŤionalÔÇŁ. ÔŚŐ L. gravis ÔÇ×greuÔÇŁ > fr. gravi-, germ. id., engl. id. > rom. gravi-. Ôľí ~conimetrie (v. coni/o-1 v. -metrie1), s. f., procedeu pentru determinarea greut─â╚Ťii, a concentra╚Ťiei ╚Öi a dispersiei pulberilor din aer; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Ramur─â a geofizicii care se ocup─â cu studiul distribu╚Ťiei geografice a c├«mpului gravita╚Ťional. 2. Procedeu chimic prin care se determin─â cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la m─âsurarea intensit─â╚Ťii gravita╚Ťiei.

Gravimetrie dex online | sinonim

Gravimetrie definitie

Intrare: gravimetrie
gravimetrie substantiv feminin
  • silabisire: -tri-