gratulare definitie

2 intrări

20 definiții pentru gratulare

GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.
GRATULÁRE, gratulări, s. f. (Rar) Felicitare. – V. gratula.
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Astăzi rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.
GRATULÁRE, gratulări, s. f. (Astăzi rar) Felicitare. – V. gratula.
GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. (Germanism rar) A felicita. ◊ Refl. reciproc. Prietenii s-au privit cu bucurie și s-au gratulat. SADOVEANU, V. F. 176.
gratulá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gratuleáză
gratuláre (rar) s. f., g.-d. art. gratulắrii; pl. gratulắri
gratulá vb., ind. prez. 1 sg. gratuléz, 3 sg. și pl. gratuleáză
gratuláre s. f., g.-d. art. gratulării; pl. gratulări
GRATULÁ vb. v. felicita.
GRATULÁRE s. v. felicitare.
GRATULÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) felicita. [Cf. germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari].
GRATULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gratula; gratulație. [< gratula].
GRATULÁ vb. tr., refl. a (se) felicita. (< germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari)
A GRATULÁ ~éz tranz. A trata cu urări de bine în legătură cu un eveniment; a felicita. /<lat. gratulari
gratulà v. a felicita.
*gratulațiúne f. (germ. gratulation, d. lat. gratulátio, -ónis). Trans. Bucov. Felicitare. – Și -áție și -áre.
*gratuléz v. tr. (germ. gratulieren, d. lat. gratulor, -ári, d. gratus, plăcut). Trans. Bucov. Felicit: îțĭ gratulez c’aĭ învins.
gratula vb. v. FELICITA.
gratulare s. v. FELICITARE.

gratulare dex

Intrare: gratula
gratula conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv reciproc
Intrare: gratulare
gratulare substantiv feminin