GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.

GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. (Livr.) Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.

GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. (Rar) Recunoștință. Cîtă gratitudine pentru o privire, cîtă recunoștință! EMINESCU, N. 74.

gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdini

gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdini

GRATITÚDINE s. v. recunoștință.

Gratitudine ≠ ingratitudine

GRATITÚDINE s.f. Recunoștință. [< lat. gratitudo, cf. fr. gratitude].

GRATITÚDINE s. f. recunoștință. (< fr. gratitude, lat. gratitudo)

GRATITÚDINE ~i f. Sentiment durabil de afecțiune, nutrit de o persoană față de cineva, pentru un bine făcut; obligație morală pentru o binefacere; recunoștință. /<lat. gratitudo, ~inis, fr. gratitude

gratitudine f. recunoștință pentru o binefacere primită.

*gratitúdine f. (după ingratitudine; fr. gratitude). Recunoștință, recunoașterea uneĭ binefacerĭ primite.

gratitudine s. v. RECUNOȘTINȚĂ.