gratinare definitie

2 intrări

13 definiții pentru gratinare

GRATINÁ, gratinez, vb. I. Tranz. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le coace în cuptor. – Din fr. gratiner.
GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.
GRATINÁ, gratinez, vb. I. Tranz. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le da la cuptor. – Din fr. gratiner.
GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.
gratiná (a ~) vb., ind. prez. 3 gratineáză
gratináre s. f., g.-d. art. gratinắrii; pl. gratinắri
gratiná vb., ind. prez. 3 sg. grátinează
gratináre s. f., g.-d. art. gratinării; pl. gratinări
GRATINÁ vb. I. tr. A prepara un graten (1) [în DN]. [P.i. -ez. / < fr. gratiner].
GRATINÁRE s.f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. ♦ Formarea unei cruste rumene la suprafața preparatelor culinare prin expunere la temperatură ridicată în cuptor. [< gratina].
GRATINÁ vb. tr. a prepara un graten (1). (< fr. gratiner)
A GRATINÁ ~éz tranz. (mâncăruri) A coace în cuptor (presărând cu pesmet). /<fr. gratiner
GRATINA, gratinez, vb. I tranz. A realiza o crustă la suprafața unui preparat culinar, prin rumenire la cuptor; pentru a obține o crustă frumoasă, în mod curent suprafața preparatului se acoperă cu un strat de brânză sau pesmet.

gratinare dex

Intrare: gratina
gratina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: gratinare
gratinare substantiv feminin