granulare definitie

25 definiții pentru granulare

GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.
GRANULÁRE, granulări, s. f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. – V. granula.
GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos. – Din fr. granulaire.
GRANULÁRE, granulări, s. f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. – V. granula.
GRANULÁR, -Ă, granulari, -e, adj. Care se compune din granule; cu granule, granulos. Material granular. Structură granulară.
GRANULÁRE, granulări, s. f. Operație de transformare în granule a unui material dur.
granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză
granulár adj. m., pl. granulári; f. granuláră, pl. granuláre
granuláre s. f., g.-d. art. granulắrii; pl. granulắri
granulá vb., ind. prez. 1 sg. granuléz, 3 sg. și pl. granuleáză
granulár adj. m., pl. granulári; f. sg. granuláră, pl. granuláre
granuláre s. f., g.-d. art. granulării; pl. granulări
GRANULÁR adj. granulos, grăunțos, (pop.) zgrăbunțos. (Substanță ~.)
GRANULÁ vb. I. tr. A transforma în granule un material dur sau pulverulent. [< fr. granuler].
GRANULÁR, -Ă adj. Compus, format din granule; granulos. [Cf. fr. granulaire].
GRANULÁRE s.f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. [< granula].
GRANULÁ vb. tr. 1. a transforma în granule un material dur sau pulverulent. ◊ a presa nutrețuri combinate în prezența aburului, apei sau a melasei, în vederea obținerii unui produs sub formă de granule. 2. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent în bucăți sferoidale sau cilindrice. (< fr. granuler)
GRANULÁR, -Ă adj. din granule; granulos. (< fr. granulaire)
A GRANULÁ ~éz tranz. (materiale compacte sau pulverulente) A transforma în granule. /<fr. granuler
GRANULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care conține granule; cu granule. 2) Care are aspect de granule; asemănător cu granulele; grăunțos. /<fr. granulaire
*granuléz v. tr. (d. gránul; fr. granuler). Prefac în gránule: a granula plumbu.
GRANULAR adj. granulos, grăunțos, (pop.) zgrăbunțos. (Substanță ~.)
GRANULÁRE (< granulă) s. f. 1. Operație de sfărâmare a materialelor solide, cu ajutorul concasoarelor, morilor etc. 2. (Ind. Alim.) Proces de prelucrare a materialelor pulverulente (șproturi oleaginoase, tărâțe, nutrețuri combinate etc.) prin comprimare, uneori cu adaos de lianți. 3. Mod de condiționare a unor produse farmaceutice, pesticide.

granulare dex

Intrare: granula
granula conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: granulare
granulare substantiv feminin
Intrare: granular
granular adjectiv