Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru granit

GRAN├ŹT, (2) granituri, s. n. 1. Roc─â eruptiv─â foarte dur─â, granuloas─â, folosit─â ├«n construc╚Ťii. 2. Varietate dintr-o astfel de roc─â. ÔÇô Din fr. granite.
GRAN├ŹT, granituri, s. n. Roc─â eruptiv─â foarte dur─â, granuloas─â, ├«ntrebuin╚Ťat─â la construc╚Ťii. ÔÇô Din fr. granite.
GRAN├ŹT, granituri, s. n. Roc─â eruptiv─â, foarte dur─â, de structur─â granuloas─â, compus─â din feldspat, mic─â, cuar╚Ť etc., ├«ntrebuin╚Ťat─â de obicei la construc╚Ťii. Stejari porni╚Ťi de pe granitul st├«ncilor se ridic─â ├«n aer... cu o t─ârie asem─ân─âtoare. BOGZA, C. O. 245. Dou─â ape se ├«mpreunau, sonore ╚Öi zgomotoase, ├«ntre blocuri vinete de granit. C. PETRESCU, S. 221. ÔŚŐ Fig. Marea for╚Ť─â a lag─ârului democrat ├«╚Öi are izvorul ├«n unitatea de nezdruncinat a ╚Ť─ârilor care s-au desprins din lan╚Ťul imperialismului ÔÇô unitate cl─âdit─â pe fundamentul de granit al interna╚Ťionalismului proletar. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2502.
gran├şt s. n.; (variet─â╚Ťi) pl. gran├şturi
gran├şt s. n., pl. gran├şturi
GRAN├ŹT s.n. Roc─â eruptiv─â foarte dur─â, format─â din ╚Öisturi cristaline de feldspat, cuar╚Ť, mic─â ╚Öi hornblend─â. [< fr. granit, cf. it. granito, germ. Granit].
GRAN├ŹT s. n. roc─â magmatic─â intruziv─â, compact─â, foarte dur─â, din ╚Öisturi cristaline de feldspat, cuar╚Ť ╚Öi mic─â, pentru pavaje, ca material de construc╚Ťii etc. (< fr. granit)
GRAN├ŹT ~uri n. Roc─â eruptiv─â, granuloas─â, foarte dur─â, ├«ntrebuin╚Ťat─â, ├«n special, ├«n construc╚Ťii. * De ~ foarte trainic. /<fr. granit
granit n. 1. piatr─â foarte tare compus─â din feldspat, cvar╚Ť ╚Öi mic─â; 2. fig. desbr─âca╚Ťi via╚Ťa de haina-i de granit EM.
*gran├şt n., pl. ur─ş (fr. granit, d. it. granito, d. grano, gr─âunte, adic─â ÔÇ×peatr─â granuloas─âÔÇŁ). Min. O roc─â ignee foarte dur─â compus─â din feldspat, mic─â ╚Öi c┼şar╚Ť. Fig. De granit, foarte tare, inflexibil: caracter de granit (une-or─ş ╚Öi ÔÇ×f─âr─â mil─âÔÇŁ: inim─â de granit).
granit, roc─â magmatic─â intrusiv─â, cu structur─â faneritic─â, holocristalin─â ╚Öi hipidiomorf─â sau alotriomorf-granular─â, alc─âtuit─â din cuar╚Ť, feld- spa╚Ťi alcalini (ortoz─â, microclin, albit), plagioclaz (oligoclaz) ╚Öi unul sau mai multe min. femice (biotit, hornblend─â verde, rar piroxeni); concre╚Öterile dintre min. (pertite, antipertite, mirmekite etc.) sunt foarte r─âsp├óndite. Var. lipsite de plagioclazi ╚Öi care au drept min. femic riebeckitul ╚Öi/sau egirinul se numesc g. alcaline sau g. alcalifeldspatice. Var. fin cristalizate se numesc microg. ╚Öi, ├«n lipsa min. femice, fac trecerea spre Ôćĺ aplite. Textura lor este masiv─â sau orientat─â (├«n g. gnaisice). Din p.d.v. chimic, g. este o roc─â suprasaturat─â acid─â ╚Öi are drept corespondent de supr. riolitul. G. se ├«nt├ólnesc sub form─â de corpuri mari (batolite, lacolite), al─âturi de granodiorite ╚Öi tonalite, ├«n cadrul unor provincii petrografice calcoalcaline. ├Än Rom├ónia, se ├«nt├ólnesc numeroase var. de g. (normale sau alcaline), ├«n cadrul unor corpuri cu alc─âtuire complex─â asociate rocilor sedimentare (├«n Dobr. ╚Öi Banat) sau ╚Ö. crist. din unit─â╚Ťile carpatice ╚Öi Dobr.
GRANIT, Ragnar Arthur (1900-1991), neurofiziolog suedez. Prof. univ. la Helsinki ╚Öi Stockholm. Contribu╚Ťii ├«n domeniul proceselor chimice ╚Öi fiziologice ale vederii. Lucr─âri privind reglarea mi╚Öc─ârilor de c─âtre sistemul nervos central. Inventator al retinogramei. Premiul Nobel pentru fiziologie ╚Öi medicin─â (1967) ├«mpreun─â cu H. K. Hartline ╚Öi G. Wald.

Granit dex online | sinonim

Granit definitie

Intrare: granit
granit substantiv neutru