GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).

GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie. Se măritase c-un stropșit, cu unu... Amilcar Ciuhureanu, poet simbolist, un grandoman ridicol pe care ea îl credea un geniu neînțeles. VLAHUȚĂ, O. A. 318.

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe

GRANDOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de grandomanie; îngâmfat. [< grandomanie].

GRANDOMÁN, -Ă s. m. f. cel care suferă de grandomanie. (< grandomanie)