grandilocvență definitie

12 definiții pentru grandilocvență

GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. Folosire afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate. – Din fr. grandiloquence.
GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Întrebuințare afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate. – Din fr. grandiloquence.
GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. (Franțuzism) Întrebuințare afectată de cuvinte sau de fraze pompoase.
grandilocvénță s. f., g.-d. art. grandilocvénței
grandilocvénță s. f., g.-d. art. grandilocvénței
GRANDILOCVÉNȚĂ s. v. afectare.
GRANDILOCVÉNȚĂ s.f. Întrebuințare afectată de cuvinte sau fraze; stil bombastic. [Cf. fr. grandiloquence, it. grandiloquenza].
GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. folosire afectată de cuvinte sau fraze; stil bombastic, prețiozitate. (< fr. grandiloquence)
GRANDILOCVÉNȚĂ f. Elocvență sau stil afectat, care abuzează de cuvinte alese și efecte facile. /<fr. grandiloquence
GRANDILOCVENȚĂ s. afectare, artificialitate, căutare, emfază, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (Un stil plin de ~.)
GRANDILOCVENȚĂ. Subst. Grandilocvență (livr.), emfază, afectare, prețiozitate (rar), poză; retorism, elocvență, elocință. Stil emfatic, limbaj căutat; gongorism. Retorică, oratorie. Adj. Grandilocvent (livr.), emfatic, retoric, afectat, căutat,prețios, gongoric, pretențios, bombastic, umflat (fig., fam.), înflorit (fig.), încărcat (fig.), pompos, ceremonios, solemn; nenatural, artificial. Elocvent, elocinte (înv.). V. afectare, exagerare, figuri de stil, grandoare, îngîmfare, ostentație, superlative, vorbire.
GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. (cf. fr. grandiloquence, it. grandiloquenza): folosire afectată, emfatică, pompoasă, umflată, bombastică a cuvintelor.

grandilocvență dex

Intrare: grandilocvență
grandilocvență substantiv feminin (numai) singular