Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru granat

GRAN├üT2, granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, ├«ntrebuin╚Ťat ca piatr─â de ╚Ölefuit sau, ├«n stare pur─â (de culoare ro╚Öie), ca piatr─â semipre╚Ťioas─â. ÔÇô Din germ. Granat.
GRAN├üT1, grana╚Ťi, s. m. Plant─â erbacee aromatic─â cu frunze lobate ╚Öi cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). ÔÇô Et. nec.
GRAN├üT2, granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, ├«ntrebuin╚Ťat ca piatr─â de ╚Ölefuit sau, ├«n stare pur─â (de culoare ro╚Öie), ca piatr─â semipre╚Ťioas─â. ÔÇô Din germ. Granat.
GRAN├üT1, grana╚Ťi, s. m. Plant─â erbacee aromatic─â cu frunze lobate ╚Öi cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). ÔÇô Et. nec.
GRAN├üT, granate, s. n. Mineral cristalizat ├«n sistemul cubic care se g─âse╚Öte ├«n rocile eruptive, ├«n ╚Öisturile cristaline ╚Öi ├«n unele roci sedimentare ╚Öi metamorfice, ├«ntrebuin╚Ťat ca piatr─â de ╚Ölefuit sau (├«n stare cristalin─â, mai pur─â, de culoare ro╚Öie) ca piatr─â pre╚Ťioas─â. Erau dou─âzeci ╚Öi dou─â buc─â╚Ťi, toate de aur, ╚Öi multe din ele pres─ârate ╚Öi ticsite cu pietre scumpe de toate fe╚Ťele, iar mai ales de granate. ODOBESCU, S. III 628.
granát2 (silicat) s. n., pl. granáte
gran├ít1 (plant─â) s. m., pl. gran├í╚Ťi
granát (mineral) s. n., pl. granáte
gran├ít (bot. ) s. m., pl. gran├í╚Ťi
GRAN├üT s. (BOT.; Chrysanthemum parthenium) spilcu╚Ť─â, (reg.) bumbi╚Öor, firicic─â, m─âtrice, m─âtricea, m─âtri╚Ť─â, mu╚Öe╚Ťel, n─âsturei (pl.), p─âr─âlu╚Ťe (pl.), piretru, roman, romani╚Ť─â, smirn─â, spicule╚Ťe (pl.), tarhon, vetricea, creasta-coco╚Öului, iarb─â-amar─â, iarb─â-crea╚Ť─â, iarb─â-mare, laba-g├ó╚Ötii, ochiul-boului, poala-Sfintei-M─ârii.
GRANAT DE BOÉMIA s. v. pirop.
GRAN├üT s.n. Mineral cristalizat, aflat ├«n rocile eruptive ╚Öi ├«n unele roci sedimentare sau metamorfice, folosit ca piatr─â de ╚Ölefuit sau ca piatr─â pre╚Ťioas─â. [Pl. -te, (s.m.) -╚Ťi. / cf. germ. Granat, it. granato].
GRANÁT s.m. Plantă erbacee aromatică cu flori albe și galbene; rodie. [Var. granată s.f. / < it. granato, cf. lat. granatum].
GRANÁTĂ1 s.f. v. granat.
GRAN├üT1 s. n. silicat natural de calciu, fier, magneziu, aluminiu sau crom, cristalizat, de culoare ro╚Öie, din rocile eruptive, folosit ca piatr─â de ╚Ölefuit sau ca piatr─â pre╚Ťioas─â. (< germ. Granat)
GRANAT2 s. m. plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și flori albe sau galbene. (< lat. granatum)
GRAN├üT1 ~e n. Silicat natural al diferitelor metale (fier, magneziu, mangan etc.), ├«ntrebuin╚Ťat ca abraziv sau ca piatr─â semipre╚Ťioas─â. /<germ. Granat
GRAN├üT2 ~╚Ťi m. Plant─â erbacee aromat─â, av├ónd frunze lobate ╚Öi flori albe sau galbene, dispuse ├«n capitule. /Orig. nec.
granat n. 1. piatr─â scump─â de coloare ro╚Öie; palat pardosit numai cu granaturi POP.; 2. plant─â aromatic─â, cre╚Öte prin tufi╚Öurile dela mun╚Ťi, uneori cultivat─â prin gr─âdini (Pyrethrum parthenium). [Indirect din lat. GRANATUM].
*gran├ít m. (lat. granatum. V. grenat). Rodi┼ş. Piretru, ─şarb─â amar─â, m─âtrice sa┼ş poala sfinte─ş Mari─ş, o plant─â din familia compuselor (pyr├ęthrum [chrys├ínthemum sa┼ş tanac├ętum] parth├ęnium), aromatic─â ╚Öi ├«nrudit─â cu tarhonu. (Capitulele e─ş uscate ╚Öi pisate ucid insectele. Cre╚Öte ╚Öi pin Dobrogea). S. n., pl. e. Grenat (pl. ur─ş). O stof─â de fir ╚Öi de bumbac.
GRANAT s. (BOT.; Chrysanthemum parthenium) spilcu╚Ť─â, (reg.) bumbi╚Öor, firicic─â, matrice, matricea, m─âtri╚Ť─â, mu╚Öe╚Ťel, n─âsturei (pl.), p─âr─âlu╚Ťe (pl.), piretru, roman, romani╚Ť─â, smirn─â, spicule╚Ťe (pl.), tarhon, vetricea, creasta-coco╚Öului, iarb─â-amar─â, iarb─â-crea╚Ť─â, iarb─â-mare, laba-g├«╚Ötii, ochiul-boului, poala Sfintei-M─ârii.
GRANAT DE BOEMIA s. (MIN.) pirop.
gran├ít1, (gr─ânat), s.n. ÔÇô 1. Salb─â de m─ârgele pe care o poart─â fetele sau nevestele la g├ót: ÔÇ×Are m├óndra un gr─ânat, / Ce l-a ╚Ťesut cu oftatÔÇŁ (Lexic reg.; Chioar). 2. Piatr─â semipre╚Ťioas─â de culoare ro╚Öie. ÔÇô Din germ. Granat (DEX); indirect din lat. granatum (╚ś─âineanu, MDA).
gran├ít2, (granatir), s.m. ÔÇô (bot.) Plant─â erbacee aromatic─â (Chrysanthemum parthenium); gr─âdi╚Ötea lui Cristos, creasta-coco╚Öului, iarb─â-amar─â, mu╚Öe╚Ťel de gr─âdin─â. ÔÖŽ (med. pop.) Se folose╚Öte contra durerilor de cap ╚Öi de urechi (Borza, 1968: 47): ÔÇ×╚ś-on firu╚Ť de granatir; / Granatiru mohor├ót, / S─â-╚Ťi par─â popa ur├ótÔÇŁ (B├órlea, 1924: 28; Ieud). ÔÇô Et. nec. (DEX, MDA).
gran├ít1, -e, (gr─ânat), s.n. ÔÇô 1. Salb─â de m─ârgele pe care o poart─â fetele sau nevestele la g├ót: ÔÇ×Are m├óndra un gr─ânat, / Ce l-a ╚Ťesut cu oftatÔÇŁ (Lexic reg.; Chioar). 2. Piatr─â semipre╚Ťioas─â de culoare ro╚Öie. ÔÇô Lat. granatum.
gran├ít2, (granatir), s.m. ÔÇô (bot.) Plant─â erbacee aromatic─â (Chrysanthemum parthenium); gr─âdi╚Ötea lui Cristos, creasta coco╚Öului, iarb─â amar─â, mu╚Öe╚Ťel de gr─âdin─â. Se folose╚Öte ├«n medicina popular─â contra durerilor de cap ╚Öi de urechi (Borza 1968: 47): ÔÇ×╚ś-on firu╚Ť de granatir; / Granatiru mohor├ót, / S─â-╚Ťi par─â popa ur├ótÔÇŁ (B├órlea 1924: 28; Ieud). ÔÇô Et. nec. (MDA).
GRAN├üT1 (< germ.) s. n. Silicat natural de calciu, fier, magneziu, mangan, aluminiu sau crom, sticlos, frecvent ro╚Öu-brun, galben, verde sau negru. Cele mai importante variet─â╚Ťi de g. sunt: almandinul, piropul, spessartinul, grossularul, andraditul, hessonitul ╚Öi uwarowitul. Se formeaz─â ├«n cadrul metamorfismului de contact prin ac╚Ťiunea magmelor acide asupra rocilor carbonate. Se g─âse╚Öte ├«n ╚Öisturile cristaline, ├«n skarne ╚Öi ├«n aluviuni, fiind utilizat uneori ca abraziv sau ca piatr─â semipre╚Ťioas─â.
GRANÁT2 (< lat. granatus) s. m. Plantă erbacee, aromatică, din familia compositelor, înaltă de 40-70 cm, cu frunze lobate și flori albe sau galbene dispuse în capitule (Chrysanthemum parthenium).

Granat dex online | sinonim

Granat definitie

Intrare: granat (mineral)
granat 1 s.m. substantiv masculin
granat 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: granat (plant─â)
granat 1 s.m. substantiv masculin
granat─â substantiv feminin