Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru gramatic─â

GRAM├üTIC─é, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor ╚Öi la ├«mbinarea lor ├«n propozi╚Ťii; ramur─â a lingvisticii care studiaz─â structura gramatical─â a unei limbi sau, p. ext., elementele constitutive ale unei limbi. ÔÖŽ Manual care studiaz─â aceste elemente. ÔÇô Din lat. grammatica.
GRAM├üTIC, -─é, gramatici, -ce, s. m. ╚Öi f. Gramatician. ÔÇô Din ngr. ghrammatik├│s, lat. grammaticus.
GRAM├üTIC─é, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor ╚Öi la ├«mbinarea lor ├«n propozi╚Ťii; ramur─â a lingvisticii care se ocup─â cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, p. ext., cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi. ÔÖŽ Manual care studiaz─â aceste elemente. ÔÇô Din lat. grammatica.
GRAM├üTIC─é, (2) gramatici, s. f. 1. Ansamblu de reguli asupra modific─ârii cuvintelor ╚Öi a ├«mbin─ârii lor ├«n propozi╚Ťii; ramur─â a lingvisticii care se ocup─â de structura gramatical─â a unei limbi. F─âc├«nd abstrac╚Ťie de particular ╚Öi concret, at├«t ├«n cuvinte c├«t ╚Öi ├«n propozi╚Ťii, gramatica ia acel element comun care st─â la baza modific─ârilor cuvintelor ╚Öi a ├«mbin─ârilor lor ├«n propozi╚Ťii ╚Öi construie╚Öte din acel element comun reguli gramaticale, legi gramaticale. STALIN, PROBL. LINGV. 22. Gramatica ├«nc─â n-a ├«nv─â╚Ťat-o ╚Öi vrea s─â fie gazetar. ALECSANDRI, T. I 384. ÔŚŐ Gramatic─â istoric─â = disciplin─â care studiaz─â din punct de vedere istoric formele gramaticale ╚Öi valorile lor. Gramatic─â descriptiv─â = disciplin─â care descrie structura gramatical─â a unei limbi (la un moment dat). Gramatic─â comparativ─â = disciplin─â care studiaz─â originea formelor gramaticale ale unei limbi ╚Öi valoarea lor pe baza compar─ârii ╚Ötiin╚Ťifice cu formele corespunz─âtoare din limbile ├«nrudite. 2. Manual de gramatic─â (1). Musteciosul Davidic─â de la F─ârca╚Öa, p├«n─â tip─ârea o m─âm─âlig─â, m├«ntuia de spus pe de rost, r─âpede ╚Öi f─âr─â gre╚Ö... pronumele conjunctive de dativ ╚Öi acuzativ din gramatica lui M─âc─ârescu. CREANG─é, A. 84.
gramátică s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici
gramátică s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici
GRAM├üTIC─é s.f. Totalitatea regulilor privitoare la modificarea cuvintelor ╚Öi la ├«mbinarea lor ├«n propozi╚Ťii ╚Öi fraze; ramur─â a lingvisticii care studiaz─â aceste reguli. ÔÖŽ Manual, tratat, carte care cuprinde un studiu asupra regulilor gramaticale. [< lat. grammatica, cf. it. grammatica, germ. Grammatik].
GRAM├üTIC─é s. f. 1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor ╚Öi la ├«mbinarea lor ├«n propozi╚Ťii. 2. ramur─â a lingvisticii care se ocup─â cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia ╚Öi sintaxa). 3. (p. anal.) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau ╚Ötiin╚Ťe. ÔŚŐ (inform.) mul╚Ťime finit─â de reguli care definesc un limbaj. (< lat. grammatica)
GRAM├üTIC─é ~ci f. 1) Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formei cuvintelor ╚Öi ├«mbinarea lor ├«n propozi╚Ťii. 2) Ramur─â a lingvisticii care se ocup─â cu studiul modific─ârii formei cuvintelor ╚Öi al ├«mbin─ârii lor ├«n propozi╚Ťii. /<lat. grammatica
gramatică f. 1. arta de a vorbi și de a scrie conform legilor limbei; 2. carte coprizând regulele limbei.
gramatic─â muzical─â [psaltic─â] v. papadichie (1); propedie.
CAESAR NON SUPRA GRAMMATICOS (lat.) ├«mp─âratul nu este mai presus de gramatici ÔÇô Replic─â dat─â lui Sigismund de Luxemburg c├ónd, corectat de arhiepiscopul Placentius pentru o gre╚Öeal─â gramatical─â, ar fi spus: ÔÇ×Ego sum rex Romanus et supra grammaticamÔÇŁ (ÔÇ×Sunt ├«mp─ârat roman ╚Öi mai presus de gramatic─âÔÇŁ). V. ╚Öi Non est princeps supra leges, sed leges supra principem.
GRAM├üTIC─é (< lat. grammatica) s. f. 1. Ansamblu de reguli privitoare, la modificarea formei cuvintelor ╚Öi la ├«mbinarea lor ├«n propozi╚Ťii ╚Öi fraze. 2. Disciplin─â a lingvisticii al c─ârei obiect de studiu ├«l constituie structura gramatical─â a unei limbi date. ÔŚŐ G. comparat─â (sau comparativ─â) studiaz─â faptele de limb─â ale unei familii sau ale unui grup de limbi ├«nrudite. prin metoda compara╚Ťiei. G. descriptiv─â studiaz─â structura gramatical─â a unei limbi, a╚Öa cum se prezint─â ├«ntr-un anumit moment al evolu╚Ťiei ei, ÔŚŐ G. istoric─â studiaz─â faptele de limb─â ├«n evolu╚Ťia lor. ÔŚŐ G. normativ─â descrie structural gramatical─â a unei limbi ╚Öi d─â indica╚Ťii asupra corectitudinii unor forme ╚Öi construc╚Ťii, ├«n conformitate cu normele literare. ÔŚŐ G. contrastiv─â studiaz─â comparativ gramaticile a dou─â limbi (una baz─â ╚Öi alta ╚Ťint─â), cu scopul de a stabili elementele asem─ân─âtoare ╚Öi cele diferite ale structurii lor ╚Öi de a determina consecin╚Ťele acestor asem─ân─âri ╚Öi deosebiri ├«n procesul de ├«nsu╚Öire a limbii-╚Ťint─â. ÔŚŐ G. generativ─â este un tip de g. formal─â, constituit─â dintr-un num─âr finit de reguli (de combinare), care, aplicate unui vocabular (de asemenea finit), servesc la definirea, prin enumerare, a clasei (infinite) de propozi╚Ťii corect formate ├«ntr-o limb─â dat─â. ÔŚŐ G. transforma╚Ťional─â este o g. de tip generativ care con╚Ťine reguli (de transformare), prin a c─âror aplicare, din anumite construc╚Ťii (propozi╚Ťii) corecte, se ob╚Ťin alte construc╚Ťii (propozi╚Ťii) corecte. 3. (INFORM.) Cvadruplu format din dou─â mul╚Ťimi finite ╚Öi disjuncte (numite mul╚Ťimea simbolurilor neterminale ╚Öi mul╚Ťimea simbolurilor terminale), un simbol neterminat fixat (numit simbol de start) ╚Öi o mul╚Ťime finit─â de reguli (reguli de rescriere sau de produc╚Ťie), ce genereaz─â un limbaj.
GRAM├üTIC─é s. f. (< lat. grammatica, cf. gr. grammatika < gramma ÔÇ×liter─âÔÇŁ, ÔÇ×scriereÔÇŁ, it. grammatica, germ. Grammatik): 1. ramur─â a lingvisticii care studiaz─â regulile privitoare la modificarea formei cuvintelor ╚Öi la ├«mbinarea acestora ├«n propozi╚Ťii ╚Öi ├«n fraze; ╚Ötiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul p─âr╚Ťilor de vorbire, al p─âr╚Ťilor de propozi╚Ťie, al propozi╚Ťiilor ╚Öi al frazelor. 2. manual (tratat, carte) care cuprinde studiul structurii gramaticale a unei limbi, al regulilor gramaticale. ÔŚŐ ~ tradi╚Ťional─â: g. p─âstrat─â, transmis─â prin tradi╚Ťie de la o genera╚Ťie la alta; ea se bazeaz─â pe cercet─ârile tradi╚Ťionale ale unei limbi, la care s-au ad─âugat elementele noi aduse de cercet─âtori din fiecare genera╚Ťie. Exist─â multe g. tradi╚Ťionale ale limbii rom├óne. Prima g. rom├óneasc─â, r─âmas─â ├«n manuscris, a fost Gramatica rom├óneasc─â a lui Dimitrie Eustatievici din 1757, scris─â dup─â modele slave ╚Öi grece╚Öti ╚Öi publicat─â abia ├«n 1969. Prima g. rom├óneasc─â tip─ârit─â a fost Elementa linguae dacoromanae sive valahicae a lui Samuil Micu ╚Öi Gheorghe ╚śincai, publicat─â la Viena ├«n 1780. Prima g. tip─ârit─â ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â este cea a lui Ien─âchi╚Ť─â V─âc─ârescu, ap─ârut─â la R├ómnicu V├ólcea ╚Öi la Viena ├«n 1787. Prima g. important─â a limbii rom├óne este aceea a lui I. Heliade R─âdulescu, tip─ârit─â la Sibiu ├«n 1828 (prin modul de tratare a problemelor gramaticale, prin simplificarea scrierii cu alfabetul chirilic). Prima g. istoric─â a limbii rom├óne este cea a lui Timotei Cipariu, tip─ârit─â ├«n 1854. Prima g. ╚Ötiin╚Ťific─â a limbii noastre a fost Gramatica rom├ón─â, ├«n dou─â volume, a lui H. Tiktin, publicat─â ├«n 1891. Alte g. ale limbii rom├óne au fost: a lui Ioan Molnar-Piuariu (1788), a lui Radu Tempea (1797), a lui Paul Iorgovici (1799), a lui I. Budai-Deleanu, a lui C. Diaconovici-Loga (1822), a lui August Treboniu Laurian (1840), a lui Al. Lambrior (1892), a lui Al. Philippide (1897), a lui Iorgu Iordan (1937, 1943, 1954), a lui Al. Rosetti ╚Öi J. Byck (1943), a Academiei Rom├óne (1954,1963, 1966) etc. ÔŚŐ ~ gener├íl─â: g. bazat─â pe enun╚Ťarea principiilor general-valabile pentru toate limbile, ├«ncerc├ónd s─â elaboreze o teorie a propozi╚Ťiei, ca un aspect al logicii formale. Este ilustrat─â prin celebra Gramatic─â general─â ╚Öi ra╚Ťional─â de la Port Royal din secolul al XVII-lea. Ea porne╚Öte de la postulatul c─â limba exprim─â judec─â╚Ťi, reflect├ónd g├óndirea; c─â limbile sunt alc─âtuite conform unor scheme logice universale. Noam Chomsky, creatorul g. transforma╚Ťionale (v.), consider─â c─â baza teoriei generative se afl─â ├«n aceast─â g. ÔŚŐ ~ descript├şv─â (sincr├│nic─â): g. al c─ârei ╚Ťel este descrierea structurii unei limbi ├«ntr-un moment dat al dezvolt─ârii sale. Este tipul cel mai vechi de g. ╚Öi ea abordeaz─â static, neevolutiv, neistoric, sincronic obiectul de studiu. Are dou─â variante: g. descriptiv─â logicist─â (logicizant─â), care se bazeaz─â pe coresponden╚Ťa dintre formele limbii ╚Öi formele universale ale g├óndirii, dintre categoriile gramaticale ╚Öi cele logice, dintre planul gramatical ╚Öi cel logic (reprezentant de seam─â ÔÇô lingvistul elve╚Ťian Charles Bally), ╚Öi g. descriptiv─â normativ─â, care se bazeaz─â pe ideile de corectitudine ╚Öi de norm─â, condamn├ónd abaterile de la normele limbii literare ╚Öi recomand├ónd reguli obligatorii pentru to╚Ťi vorbitorii unei limbi. G. rom├óne╚Öti amintite mai sus au fost ├«n totalitate g. descriptive normative. ÔŚŐ ~ ist├│ric─â (diacr├│nic─â): g. al c─ârei obiectiv este studiul evolu╚Ťiei structurii unei limbi ╚Öi al perspectivelor de dezvoltare a acesteia. Este un tip relativ nou de g. (din secolul al XIX-lea) ╚Öi ea abordeaz─â dinamic, evolutiv, istoric, diacronic obiectul de studiu. Este considerat creator al g. istorice lingvistul german Jacob Grimm (1785-1863). Un reprezentant str─âlucit al cercet─ârilor de g. istoric─â a fost lingvistul francez Antoine Meillet (lucr─âri principale: Introduction dans lÔÇÖ├ętude comparatif des langues indo-europ├ęennes ÔÇ×Introducere ├«n studiul comparativ al limbilor indo-europeneÔÇŁ, 1903; La m├ęthode comparative dans la linguistique historique ÔÇ×Metoda comparativ─â ├«n lingvistica istoric─âÔÇŁ, 1925; Linguistique historique et linguistique g├ęn├ęrale ÔÇ×Lingvistic─â istoric─â ╚Öi lingvistic─â general─âÔÇŁ, Paris, I ÔÇô 1921; II ÔÇô 1936). El a dezvoltat teoria g. comparate, insist├ónd asupra socialului ca element determinant ├«n istoria limbii ╚Öi asupra factorilor care permit impunerea ╚Öi generalizarea inova╚Ťiilor din cadrul vorbirii. ÔŚŐ ~ compar├ít─â (comparat├şv─â): g. care are ca obiectiv studiul paralel al evolu╚Ťiei structurii mai multor limbi (mai ales ├«nrudite). A ap─ârut odat─â cu cea istoric─â ╚Öi ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu ea, presupun├óndu-se ╚Öi complet├óndu-se reciproc (vezi mai sus la g. istoric─â contribu╚Ťia lui A. Meillet). Sunt considera╚Ťi ├«ntemeietori ai g. comparative lingvi╚Ötii germani Franz Bopp, Jacob Grimm ╚Öi Friedrich Diez, lingvistul danez Rasmus Cristian Rask ╚Öi lingvistul rus Alexandr Hristoforovici Vostokov. Prima ├«ncercare de realizare a unei g. comparative ├«n lingvistica rom├óneasc─â a f─âcut-o I. Manliu ├«n 1894, prin lucrarea sa Gramatica istoric─â ╚Öi comparativ─â a limbii romane pentru cursul superior. ÔŚŐ ~ structur├íl─â (structural├şst─â): g. care se ocup─â cu studiul structurii gramaticale a unei limbi din perspectiva diferen╚Ťelor ╚Öi a opozi╚Ťiilor care-i caracterizeaz─â componentele la un moment dat, limb─â conceput─â ca un sistem autonom de sine st─ât─âtor, rupt de celelalte fenomene, ├«n care aceste elemente se condi╚Ťioneaz─â reciproc, definindu-se prin rela╚Ťiile dintre ele. Bazele sale au fost puse prin celebrul Curs de lingvistic─â general─â din 1916 al lingvistului elve╚Ťian Ferdinand de Saussure, dar impunerea ei ca un nou tip de g. a avut loc abia ├«n ultimele decenii. Ea uzeaz─â de noi metode ╚Öi procedee de cercetare ╚Öi de o terminologie influen╚Ťat─â ├«n mare m─âsur─â de ╚Ötiin╚Ťele matematice. Lucr─âri de g. structuralist─â au ap─ârut la noi abia ├«n ultimii 30 de ani: Iorgu Iordan, Valeria Gu╚Ťu-Romalo ╚Öi Alexandru Niculescu, Structura morfologic─â a limbii rom├óne contemporane, Bucure╚Öti, 1967; Sorin Stati, Teorie ╚Öi metod─â ├«n sintax─â, Bucure╚Öti, 1967; Elemente de lingvistic─â structural─â (redactor responsabil acad. I. Coteanu), Bucure╚Öti, 1967; Valeria Gu╚Ťu-Romalo, Morfologia structural─â a limbii rom├óne, Bucure╚Öti, 1968; Maria Manoliu-Manea, Sistematica substitutelor din rom├óna contemporan─â standard, Bucure╚Öti, 1968; Matilda Caragiu-Mario╚Ťeanu, Fono-morfologie arom├ón─â. Studiu de dialectologie structural─â, Bucure╚Öti, 1968; Paula Diaconescu, Structur─â ╚Öi evolu╚Ťie ├«n morfologia substantivului rom├ónesc, Bucure╚Öti, 1970; Limba rom├ón─â contemporan─â, Vol. I (de un colectiv sub coordonarea acad. Ion Coteanu), Bucure╚Öti, 1974 etc. ÔŚŐ ~ contrast├şv─â: g. care urm─âre╚Öte descoperirea ╚Öi explicarea divergen╚Ťelor dintre dou─â limbi, a elementelor contrastante dintre acestea. P├ón─â ├«n prezent, s-au publicat multe articole ╚Öi studii de g. contrastiv─â care au ca punct de referin╚Ť─â limba rom├ón─â. ÔŚŐ ~ generat├şv─â: g. rezultat─â din reac╚Ťia unor lingvi╚Öti ├«n cadrul ╚ścolii descriptiviste americane din Yale (Zellig S. Harris) care erau preocupa╚Ťi de descoperirea unor tehnici descriptive formale ╚Öi de sistematizarea metodelor de analiz─â lingvistic─â. Conceput─â ca un mecanism finit, de generare (v.) a unei infinit─â╚Ťi de secven╚Ťe corecte ├«n limb─â, ea face apel la creativitatea vorbitorilor ╚Öi dispune de urm─âtorii trei componen╚Ťi: a) un component semantic, care genereaz─â con╚Ťinutul propozi╚Ťiilor ╚Öi apoi permite interpretarea lor; b) un component sintactic, reprezentat prin sistemul de reguli care ├«mbrac─â con╚Ťinutul ├«n formele cerute de comunicare; c) un component fonologico-fonetic, care realizeaz─â aspectul exterior al mesajului (v.). Ace╚Öti trei componen╚Ťi nu au aceea╚Öi importan╚Ť─â ├«n diferitele faze ale g. generative. Acest tip de g. este foarte str├óns legat de cercet─ârile moderne de logic─â ╚Öi a determinat modific─âri esen╚Ťiale ├«n psiholingvistic─â ╚Öi neurolingvistic─â (v.). Teoria g. generative urm─âre╚Öte elaborarea unor universalii semantice, care s─â stabileasc─â lista conceptelor de baz─â posibile, ├«n virtutea c─âreia s─â se studieze realizarea lor ├«n diferitele limbi naturale. Spre deosebire de lingvistica structural─â, care orienta cercet─ârile ├«n direc╚Ťia g─âsirii unor metode de analiz─â sincronic─â ╚Öi formalizat─â a limbii ╚Öi care pleca de la text, pentru a dezv─âlui sistemul (adic─â inventarele de unit─â╚Ťi lingvistice ╚Öi tipurile de rela╚Ťii dintre acestea) ╚Öi pentru a realiza un model analitic, g. generativ─â se constituie ca un model sintetic, ca un sistem de reguli de generare a frazelor corecte dintr-o limb─â dat─â, restabilind leg─âturile dintre lingvistic─â ╚Öi psihologie. Ea prive╚Öte limba ca pe un material ├«n continu─â mi╚Öcare, ╚Ťin├ónd seama de cei ce o utilizeaz─â (de vorbitor ╚Öi de ascult─âtor) ╚Öi de contextul ├«n care are loc comunicarea. ├Än g. generativ─â transform─ârile nu se aplic─â frazelor concrete, ci unor structuri abstracte (indicatori sintagmatici deriva╚Ťi), iar acestea devin ├«n final fraze concrete. G. generativ─â nu se limiteaz─â la descrierea ╚Öi clasificarea unit─â╚Ťilor; ea tinde spre o teorie unitar─â care s─â explice aptitudinile ╚Öi intui╚Ťiile lingvistice ale vorbitorilor, s─â descrie competen╚Ťa ╚Öi performan╚Ťa lingvistic─â (v.) a acestora. ├Än concep╚Ťia lingvi╚Ötilor adep╚Ťi ai acestui tip de g., o asemenea teorie unitar─â trebuie s─â devin─â treptat un model al ├«nsu╚Öirii limbii (nu al func╚Ťion─ârii ei), al universaliilor formale. Pentru aceasta, ea urmeaz─â s─â construiasc─â: un model al competen╚Ťei lingvistice a vorbitorilor (cu interpret─ârile semantice ale secven╚Ťelor acustice); un model al performan╚Ťei lingvistice a acestora (cu referire la emiterea, receptarea ╚Öi contextul actelor de vorbire); o teorie a ├«nsu╚Öirii limbii de c─âtre indivizi (cu stabilirea cuantumului ├«nn─âscut ╚Öi al celui dob├óndit prin ├«nv─â╚Ťare). G. generativ─â func╚Ťioneaz─â ca o ma╚Öin─â de calcul, ca un mecanism finit, capabil s─â produc─â un num─âr infinit de fraze gramaticale ╚Öi s─â asocieze fiec─âreia o descriere structural─â. Exist─â trei tipuri succesive de modele de g. generativ─â: a) un model gramatical cu num─âr finit de st─âri, care este ├«ns─â inadecvat ca model al unor limbi naturale (acestea nu dispun de un num─âr finit de st─âri); b) un model gramatical de structur─â a grupului sintagmatic, bazat pe analiza ├«n constituen╚Ťi imedia╚Ťi (v.), cu un inventar ╚Öi o clasificare de elemente ╚Öi de secven╚Ťe de elemente, de clase de elemente ╚Öi de clase de secven╚Ťe (o g. de ÔÇ×listeÔÇŁ), ╚Öi acestea limitate ca ╚Öiruri ini╚Ťiale ╚Öi reguli de rescriere; c) un model gramatical transforma╚Ťional, bazat pe descompunerea enun╚Ťului dup─â un nou tip de reguli (transform─âri). Modelul gramatical elaborat de Zellig S. Harris sub forma unui tip de analiz─â sintactic─â, complementar analizei ├«n constituen╚Ťi imedia╚Ťi, este un model analitic cu liste de elemente echivalente cu propozi╚Ťiile elementare, grupate ├«n clase de echivalen╚Ť─â, cu tipuri de fraze, de sintagme ╚Öi de rela╚Ťii. ÔŚŐ ~ t├ęxtului: g. bazat─â pe teoria g. generative a propozi╚Ťiei, care consider─â c─â analiza structurii propozi╚Ťiei este insuficient─â ╚Öi de aceea este nevoie ╚Öi de analizarea unor segmente mai lungi ÔÇô a textelor, acestea caracteriz├óndu-se prin coeren╚Ť─â. Este larg aplicat─â ├«n analiza operelor literare. ÔŚŐ ~ transforma╚Ťion├íl─â: g. dezvoltat─â de Noam Chomsky, elevul lui Zellig S. Harris, din cea generativ─â. Punctul de plecare ├«n elaborarea acestui tip de g. ├«l constituie lucr─ârile sale: Syntactic structures, The Hague, 1957 (ÔÇ×Structuri sintacticeÔÇŁ) ╚Öi Topics in the theory of generative grammar, The Hague, Paris, 1966 (ÔÇ×Teme ├«n teoria gramaticii generativeÔÇŁ). Este un model sintetic, al c─ârui scop nu este descrierea unui ansamblu de fraze, ci explicarea mecanismului de producere a acestora. Chomsky a preluat de la profesorul lui ideea c─â ├«n spatele infinit─â╚Ťii de enun╚Ťuri, variate ca structur─â ╚Öi ├«ntindere, exist─â un num─âr finit de propozi╚Ťii-nucleu. Spre deosebire de aceasta, el consider─â ├«ns─â c─â transform─ârile se produc ├«ntr-o ordine determinat─â, a╚Öa ├«nc├ót o regul─â de transformare ╚Ťine seama de rezultatele regulilor precedente. Chomsky face apel mai frecvent la diferen╚Ťa dintre structura de ad├óncime ╚Öi structura de suprafa╚Ť─â. G. transforma╚Ťional─â conceput─â de el este alc─âtuit─â din trei componen╚Ťi: a) un component sintactic, care con╚Ťine procedeele capabile de a genera un ansamblu infinit de fraze; acesta este alc─âtuit dintr-o baz─â, generatoare a structurii de ad├óncime, care este supus─â interpret─ârii semantice, ╚Öi dintr-un subcomponent transforma╚Ťional, care desf─â╚Öoar─â structura de ad├óncime ├«n structura de suprafa╚Ť─â, supus─â interpret─ârii fonologice; b) un component semantic (interpretativ), care d─â o interpretare semantic─â structurii sintactice; c) un component fonologic, alc─âtuit dintr-un ansamblu de reguli, care traduc structura abstract─â generat─â de componentul sintactic ╚Öi interpretat─â de componentul semantic, ├«n secven╚Ťe de semnale sonore. ├Än concep╚Ťia chomskian─â a g. transforma╚Ťionale reprezentarea sintactic─â a unei fraze cuprinde, ├«n esen╚Ť─â, dou─â niveluri: structura de ad├óncime, care cuprinde ansamblul indicatorilor sintagmatici, subiacen╚Ťi celeilalte structuri, ╚Öi interpretarea lor semantic─â; structura de suprafa╚Ť─â, care con╚Ťine indicatorii sintagmatici deriva╚Ťi finali ╚Öi interpretarea lor fonetic─â. Opozi╚Ťia dintre aceste dou─â structuri se realizeaz─â at├ót la nivelul ├«ntregii gramatici, ├«ntre componentul semantic ╚Öi cel fonologic, c├ót ╚Öi ├«n interiorul componentului sintactic, ├«ntre regulile de structur─â a frazei, care genereaz─â structura de ad├óncime, ╚Öi regulile transforma╚Ťionale, care o convertesc ├«n structur─â de suprafa╚Ť─â. Conceptul de ÔÇ×transformareÔÇŁ ╚Öi distinc╚Ťia dintre cele dou─â structuri sunt elementele definitorii ale g. generative de tip transforma╚Ťional. G. tradi╚Ťional─â s-a referit rar la diferen╚Ťa dintre cele dou─â structuri, consider├ónd-o diferen╚Ť─â ├«ntre con╚Ťinutul g├óndirii ╚Öi forma ├«n care acesta este exprimat (cum ar fi: diferen╚Ťa dintre subiectul logic, din structura de ad├óncime, ╚Öi subiectul gramatical, din structura de suprafa╚Ť─â), iar g. structural─â s-a limitat la analiza structurii de suprafa╚Ť─â. G. transforma╚Ťional─â a preluat din lingvistica structural─â cercetarea sistematic─â ╚Öi cercetarea formalizat─â ╚Öi le-a extins la o problematic─â mai larg─â. Ea a cuprins ├«n analiz─â ╚Öi latura de con╚Ťinut a limbii, a desfiin╚Ťat ierarhia dintre niveluri, integr├ónd ├«ntr-o re╚Ťea de reguli sintaxa, semantica ╚Öi fonetica, l─ârgind orizontul studiilor lingvistice ╚Öi relu├ónd, pe baze noi, leg─âtura cu psihologia. ├Än lingvistica rom├óneasc─â sunt cunoscute ca lucr─âri de g. transforma╚Ťional─â: Sintaxa transforma╚Ťional─â a limbii rom├óne, Bucure╚Öti, 1969, de Emanuel Vasiliu ╚Öi Sanda Golopen╚Ťia-Eretescu, precum ╚Öi Sintaxa transforma╚Ťional─â a grupului verbal ├«n limba rom├ón─â, Bucure╚Öti, 1974, de Gabriela Pan─â-Dindelegan. ÔŚŐ ~ c├ízurilor: g. al c─ârei punct de plecare este g. transforma╚Ťional─â (cele dou─â structuri: de ad├óncime ╚Öi de suprafa╚Ť─â). A fost elaborat─â de lingvi╚Ötii Charles J. Fillmore ╚Öi John M. Anderson, care au luat ca baz─â teza chomskyan─â a existen╚Ťei celor dou─â tipuri de structuri amintite ╚Öi considerentul c─â structura de ad├óncime este nivelul la care apare cel mai clar func╚Ťia real─â a cuvintelor ├«n vorbire. Spre deosebire de Chomsky, Fillmore consider─â c─â structura de ad├óncime nu este imediat sub cea de suprafa╚Ť─â, ci mai departe de aceasta, v─âz├ónd ├«n ea o reflectare direct─â a tipurilor de func╚Ťii semantice ale sintagmelor nominale. ├Än concep╚Ťia sa, subiectul ╚Öi obiectul sunt func╚Ťii gramaticale derivate ╚Öi apar╚Ťin numai structurii de suprafa╚Ť─â, fiind asociate cu o serie de func╚Ťii semantice subiacente acestei structuri; de asemenea, cazurile nu sunt concepte ale structurii de suprafa╚Ť─â, iar func╚Ťiile lor nu se definesc dup─â formele lor gramaticale, ca ├«n gramatica tradi╚Ťional─â, ci sunt concepte ale structurii de ad├óncime, func╚Ťiile lor sunt ceva dat, iar formele lor ├«n structura de suprafa╚Ť─â sunt explicate prin reguli de transformare. Limbile se deosebesc prin formele cazurilor, dar au ├«n comun sistemul de rela╚Ťii cazuale din structura de ad├óncime.

Gramatic─â dex online | sinonim

Gramatic─â definitie

Intrare: gramatic─â (pers.)
gramatic─â 2 pl. -e substantiv feminin admite vocativul
Intrare: gramatic─â (lingv.)
gramatic─â 1 pl. -i substantiv feminin