gram definitie

28 definiții pentru gram

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.
MOLECÚLĂ, molecule, s. f. Cea mai mică parte dintr-o substanță care mai păstrează compoziția procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe. ◊ Moleculă-gram = cantitate dintr-o substanță a cărei greutate în grame este egală cu greutatea ei moleculară; mol1. – Din fr. molécule.
GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.
MOLECÚLĂ, molecule, s. f. Cea mai mică parte dintr-o substanță care mai păstrează compoziția procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe. ◊ Moleculă-gram = cantitate dintr-o substanță a cărei greutate în grame este egală cu greutatea ei moleculară; mol1. – Din fr. molécule.
GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură egală cu a mia parte dintr-un kilogram.
MOLECÚLĂ, molecule, s. f. Cea mai mică parte dintr-o substanță care are compoziția procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe. Prin dizolvare, moleculele de sare. se desfac în două părți. FIZICA 129. ◊ Moleculă-gram = numărul care exprimă în grame cantitatea dintr-o substanță, egal cu greutatea ei moleculară; mol.
!gram s. n., pl. gráme; simb. g
gram-fórță s. n., pl. gráme-fórță; simb. gf
molecúlă-grám s. f., g.-d. art. molecúlei-grám; pl. molecúle-grám
gram s. n., pl. gráme; simb. gr sau g
gram-fórță s. n., pl. grame-fórță; simb. gf
molecúlă-grám s. f., g.-d. art. molecúlei-grám; pl. molecúle-grám
GRAM s. (pop.) dram. (Nu are nici un ~ de sare.)
GRAM adj.n. Colorație gram = metodă de laborator care constă în colorarea preparatelor bacteriene și care permite clasificarea microbilor în grampozitivi și gramnegativi. [< fr., engl. gram, cf. Gram – bacteriolog danez].
GRAM s.n. Unitate de măsură reprezentând a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „gram”, folosit în terminologia metrologică pentru formarea denumirilor multiplilor și submultiplilor gramului. [< fr. gramme, cf. germ. Gramm, gr. gramma].
MOLECÚLĂ s.f. Cea mai mică părticică dintr-o substanță care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective și care (în cazul elementelor) poate fi descompusă fără să se distrugă constituția sau proprietățile substanței. ◊ Moleculă-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol. [< fr. molécule, cf. it., lat. molecula – mică masă de materie].
GRAM1 s. n. unitate de măsură a masei, a mia parte dintr-un kilogram. ♦ ~-forță = unitate de măsură pentru forță, a mia parte dintr-un kilogram-forță. (< fr. gramme, gr. gramma)
GRAM2 adj. colorație ~ = metodă de laborator constând în colorarea preparatelor bacteriene și pentru clasificarea microbilor în grampozitivi și gramnegativi. (< fr. gram)
MOLECÚLĂ s. f. cea mai mică parte dintr-o substanță, care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective. ♦ ~-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol1. (< fr. molécule, lat. molecula)
GRAM ~e n. Unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un kilogram. /<fr. gramme, lat. gramma
MOLECÚLĂ ~e f. Partea cea mai mică dintr-o substanță, care păstrează proprietățile chimice și structura substanței respective. *Moleculă-gram unitate de măsură a capacității de materie; mol. /<fr. molécule
gram n. unitate de greutate, în sistema metrică.
*gram n., pl. e (fr. gramme m., d. vgr. grámma, literă, a doŭă-zecĭ și patra parte a uneĭ unciĭ, o măsură de greutate). Unitatea de măsură a sistemeĭ metrice latine și care reprezentă greutatea unuĭ centimetru cubic de apă destilată luată la cea maĭ mare densitate a eĭ. Multipliĭ luĭ îs: deca-, ecto-, chilo- și miriagramu, ĭar submultipliĭ: deci-, centi- și miligramu. V. chintal, tonă.
GRAM s. (pop.) dram. (Nu are nici un ~ de sare.)
gf, simbol pentru gram-forță.
GRAM, Hans Christian Joachim (1853-1938), bacteriolog danez. Prof. univ. la Copenhaga. A elaborat (1884) metoda de diferențiere, prin colorare, a bacteriilor, în grampozitive și gramnegative.
-GRAM, v. -GRAMĂ.
-GRAMĂ (-GRAM) „scriere, inscripție, înregistrare, grafie”. ◊ gr. gramma „linie, literă, desen, figură” > fr. -gramme, germ. -gramm, engl. id., it. -gramma > rom. -gramă și -gram.

gram dex

Intrare: Gram
Gram
Intrare: gram (subst.)
gram s.n. substantiv neutru
g substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronunție: ge, ghe, gî
Intrare: gram (suf.)
gram suf.
Intrare: gram-forță
gram-forță substantiv neutru
gf simbol
Intrare: moleculă-gram
moleculă-gram substantiv feminin