GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĭ.

GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĭ.

GRAJD, grajduri, s. n. Clădire sau încăpere pentru adăpostirea vitelor și a cailor. A vîrît caii la adăpost într-un grajd lipit cu vălătuci, văruit și stropit cu albastru. SADOVEANU, O. II 572. Se sculă de dimineață, se coborî în curte și intră prin grajduri ca să vadă dacă se țin în curățenie. POPESCU, B. I 51. Se duce în grajd și începe a-și netezi calul pe coamă. CREANGĂ, P. 212. ◊ Grajd comunal = grajd în care se țin reproducătorii (taurii, armăsarii, vierii) comunei.

grajd s. n., pl. grájduri

grajd s. n., pl. grájduri

GRAJD s. (înv. și reg.) sălaș, staul, (reg., mai ales în Transilv.) poiată, (Transilv.) cobălteață, (Mold. și prin Transilv.) pătul, (prin Mold.) serai, (Ban.) ștal, (prin Transilv., Maram. și Mold.) ștalău, (Ban.) ștalog. (Vitele se adăpostesc în ~.)

grajd (grájduri), s. n. – 1. Construcție pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – 2. Iesle. Sl. graždĭ (Miklosich, Lexicon, 151; Cihac, II, 115; Conev 79; DAR), cf. bg. grazd. – Der. grăjdar, s. m. (bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor dintr-un grajd).

GRAJD ~uri n. Construcție specială pentru adăpostirea animalelor domestice (cai, vaci, boi). /<sl. graždi

grajd n. 1. locuință pentru vite; 2. fig. locuință murdară. [Slav. GRAJDĬ].

grajd n., pl. urĭ (vsl. bg. gražd. V. gard). Staul, maĭ ales de caĭ. Fig. Locuință murdară. – În est grajdĭ, pl. -dĭurĭ. V. șopron.

GRAJD s. (înv. și reg.) sălaș, staul, (reg., mai ales în Transilv.) poiată, (Transilv.) cobălteață, (Mold. și prin Transilv.) pătul, (prin Mold.) serai, (Ban.) ștal, (prin Transilv., Maram. și Mold.) ștalău, (Ban.) ștalog. (Vitele se adăpostesc în ~.)

GRAJDURI, com. în jud. Iași; 2.595 loc. (1995). Stație de c. f. Schit (sec. 18); biserica Nașterea Maicii Domnului (ante 1840).

a băga măgaru-n grajd / salamu-n traistă expr. (adol. – d. bărbați) a avea contact sexual.