grafologie definitie

11 definiții pentru grafologie

GRAFOLOGÍE s. f. Studiul particularităților individuale ale scrisului, pentru stabilirea autenticității unor acte, a unor iscălituri, a caracterului unei persoane etc. – Din fr. graphologie.
GRAFOLOGÍE s. f. Studiul particularităților individuale ale scrisului, cu aplicații în criminalistică, în psihologie, psihiatrie etc. – Din fr. graphologie.
GRAFOLOGÍE s. f. Studiul scrisului, din punctul de vedere al legăturii lui cu caracterul și aptitudinile unei persoane. ◊ Grafologie patologică = știință care se ocupă cu studierea deformării scrisului în urma unei boli fizice sau mintale. ♦ Studiul scrisului făcut în scopul constatării autenticității unor acte, unor iscălituri etc.
grafologíe s. f., art. grafología, g.-d. grafologíi, art. grafologíei
grafologíe s. f., art. grafología, g.-d. grafologíi, art. grafologíei
GRAFOLOGÍE s.f. Studiul raporturilor care există între scrisul unei persoane și caracterul ei. ◊ Grafologie patologică = disciplină care se ocupă cu studierea deformării scrisului în urma unei boli mintale. ♦ Studiul asupra caracterului scrisului cuiva în scopul recunoașterii autenticității unor documente, înscrisuri etc. [Gen. -iei. / < fr. graphologie, cf. gr. graphein – a scrie, logos – știință].
GRAFOLOGÍE s. f. studiul particularităților scrisului cuiva, în psihologie, medicină, criminalistică, în scopul identificării anumitor trăsături de caracter, autentificării unor documente, înscrisuri etc. (< fr. graphologie)
GRAFOLOGÍE f. Disciplină care se ocupă cu studiul scrisurilor individuale în vederea stabilirii autenticității unor acte, iscălituri etc. /<fr. graphologie
*grafologíe f. (d. vgr. grápho, scriŭ, și -logie). Arta de a recunoaște caracteru cuĭva după forma scrisuluĭ luĭ.
GRAFOLOGÍE s. f. (< fr. graphologie, gr. graphein „a scrie” + logos „știință”): știință care se ocupă cu studiul raporturilor dintre scrisul unei persoane și caracterul sau comportarea ei. Acest studiu are aplicații în criminalistică, în autentificarea actelor și a semnăturilor, în psihologie și în psihiatrie. G. are în vedere aranjamentul general al scrisului în pagină, direcția rândurilor, dimensiunile, forma și înclinarea literelor, apăsarea, iuțeala și stabilitatea în scriere, factura semnăturii etc.
GRAFO- „scriere, descriere, înscriere, înregistrare”. ◊ gr. graphe „înscriere, însemnare” > fr. grapho-, germ. id., engl. id., it. grafo- > rom. grafo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă grafofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a scrie; ~fon (v. -fon), s. n., fonograf la care sunetele sînt înregistrate pe un cilindru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în grafologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Studiul caracteristicilor individuale ale scrierii, în scopul cunoașterii autenticității unor documente. 2. Studiul relațiilor care există între scrisul unui individ și caracterul său; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) stăpînită de grafomanie; ~manie (v. -manie), s. f., graforee*; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiu comparativ al liniilor grafice ale unui text, în vederea identificării scrisului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea unghiurilor în ridicările topografice; ~ree (v. -ree), s. f., tulburare caracterizată printr-o tendință imperioasă de a scrie, oriunde, oricum și cu orice; sin. grafomanie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare metodică a caracterelor generale ale grafiei, cu scopul de a identifica scrisul; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a musculaturii antebrațului și a mîinii în timpul scrierii; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapeutică bazată pe exerciții scripturale; sin. terapie prin scris.

grafologie dex

Intrare: grafologie
grafologie substantiv feminin (numai) singular