grafie definitie

14 definiții pentru grafie

GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris1. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.
GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris1. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.
GRAFÍE, grafii, s. f. 1. Redare în scris a cuvintelor; scriere. 2. Felul în care e scris un cuvînt sau un text; caracterul executării literelor în scris; scris. Grafia [manuscrisului] se aseamănă în mod simțitor cu grafia scrisorii de demisie a poetului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/7.
grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; pl. grafíi, art. grafíile
grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; pl. grafíi, art. grafíile
GRAFÍE s. v. scris.
GRAFÍE s.f. 1. Scriere (a cuvintelor). ♦ Mod de a scrie un cuvânt, un text; scris. 2. (Arte) Totalitatea trăsăturilor care caracterizează linia unui desenator. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „desen”, „descriere”, „studiu”, „scris”. [Gen. -iei: / < fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe – arta de a scrie].
GRAFÍE1 s. f. 1. mod de a scrie un cuvânt, un text; scriere. ◊ scris (al cuiva). 2. linia caracteristică a unui desen sau desenator. (< fr. graphie)
GRAFÍE ~i f. 1) Sistem de semne grafice; scriere; scris. 2) Mod de scriere a unui cuvânt sau text. /<fr. graphie
grafie f. mod de scriere.
*grafíe f. (d. vgr. grápho, scriŭ). Cuv. care se combină cu alte cuvinte ca să arate numele unor științe, ca: geo-grafie, etnografie. (V. logie). Scriere, alfabet.
GRAFIE s. scriere, scris, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~.)
GRAFÍE s. f. (< fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe „arta de a scrie”): scriere sau scris; felul în care este scris un cuvânt sau un text. ◊ ~ dúblă: notare diferită a aceluiași fonem în aceeași epocă (în același text sau în texte diferite), datorită unor cauze diverse. Astfel, în textele vechi românești existau multe g. duble fie din cauza contradicției dintre tradiția grafică și evoluția limbii (g. den și din), fie datorită caracterului complex al unui sunet greu de notat (g. bunră și bură din textele rotacizante), fie coexistenței a două sunete în graiul aceleiași persoane, fie influenței exercitate de g. unor cuvinte slave asemănătoare, fie copiștilor, în vorbirea cărora existau fonetisme deosebite de cele din original etc. ◊ ~ hipercoréctă: g. greșită, pe baza unei pronunțări greșite a unui cuvânt, produsă din teama de a nu greși, ca de exemplu piftea, în loc de chiftea; poplen, în loc de poplin etc.
-GRAFIE „scriere, înregistrare, diagramă”. ◊ gr. graphe „scriere, însemnare” > fr. -graphie, germ. id., engl. -graphy, it. -grafia > rom. -grafie.

grafie dex

Intrare: grafie (subst.)
grafie 1 s.f. substantiv feminin
Intrare: grafie (suf.)
grafie 2 suf.