grafică definitie

2 intrări

18 definiții pentru grafică

GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.
GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode. 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.
GRÁFIC2, -Ă, grafici, -e, adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen raportul dintre două mărimi variabile. ◊ Desen grafic = desen care reprezintă date statistice, tabele numerice, variația elementelor unui fenomen, variația unei funcțiuni matematice etc. 2. Care ține de felul în care se realizează prin mijloace tipografice o carte, o revistă etc. Cărțile recent ieșite de sub tipar întrec în eleganță și execuție grafică cărțile oricărei ediții apusene. STANCU, U.R.S.S. 16. ◊ Arte grafice = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau cărți a originalelor scrise sau desenate.
GRÁFICĂ s. f. Arta scrisului, a desenului fără culori și a desenului tehnic.
gráfic1 adj. m., pl. gráfici; f. gráfică, pl. gráfice
gráfică s. f., g.-d. art. gráficii
gráfic adj. m., pl. gráfici; f. sg. gráfică, pl. gráfice
gráfică s. f., g.-d. art. gráficii
GRÁFIC, -Ă adj.,[1] s.n. 1. Privitor la metoda, la felul de a reprezenta (ceva) prin linii sau figuri. 2. Referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație. ◊ Arte grafice = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate. // s.n. Reprezentare prin desen a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; diagramă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „scris”, „desenat”, „tipărit”. [Cf. fr. graphique, it. grafico, lat. graphicus].
GRÁFICĂ s.f. Arta scrisului, a desenului fără culori și a desenului tehnic. [Gen. -cii. / cf. fr. graphique, germ. Graphik].
GRÁFIC, -Ă I. adj. 1. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri. 2. referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație. ♦ arte ~e = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate. II. s. n. reprezentare schematică a raportului dintre mărimi variabile; diagramă. III. s. f. arta scrisului, a desenului fără culori și a celui tehnic. (< fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)
GRÁFIC1 adv. Printr-un desen sau în scris. A reda ceva ~. /<fr. graphique
GRÁFIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de modul de reprezentare prin diagrame și, mai ales, prin desen liniar a variației unei mărimi sau a raportului dintre diverse mărimi variabile; propriu reprezentării prin diagrame și prin desen liniar a variației unei mărimi sau a raportului dintre diverse mărimi variabile. Tabel ~ al oscilațiilor de temperatură. 2) Care ține de reprezentarea sunetelor vorbirii în scris; propriu reprezentării sunetelor vorbirii în scris. Semn ~. 3) Care ține de realizarea tipografică a unei tipărituri; propriu modului de realizare prin mijloace tipografice a unei tipărituri. Imprimare ~că. ◊ Arte ~ce tehnica reproducerii și multiplicării originalelor, scrise sau desenate, în vederea tipăririi. /< fr. graphique
GRÁFICĂ f. Ramură a artei plastice care are la bază desenul executat prin diverse procedee tehnice (cu cărbune, cu creion etc.). /<fr. graphique
grafic a. 1. relativ la scriere sau tipar: caractere grafice, institut grafic; 2. cu figuri: desen grafic.
*gráfic, -ă adj. (vgr. graphikós). Relativ la scriere, la figurĭ, la desemn: arte grafice, atelier grafic, cuvîntu scris e reprezentarea grafică a ideiĭ. Adv. În mod grafic, pin scriere orĭ desemn: a reprezenta grafic.
grafică structură∼, concreștere dintre cuarț (care se individualizează sub formă de elemente prismatice sau cuneiforme, cu orientări paralele) și feldspat potasic (care-l include, având rol de gazdă). S. g. este specifică pegmatitelor și rocilor granitice și apare prin cristalizarea simultană (la eutectic) a celor două faze min.
GRÁFIC, -Ă adj. (cf. fr. graphique, it. grafico, lat. graphicus): în sintagma semn grafic (v.).

grafică dex

Intrare: grafic (adj.)
grafic 1 adj. adjectiv
Intrare: grafică
grafică substantiv feminin (numai) singular