GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.

GRAF2, grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.

GRAF-PLÓTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotăr] – Din engl. graph-plotter.

GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.

GRAF2, grafe și grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafelor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafelor. – Din fr. graphe, engl. graph.

GRAF-PLÓTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotăr] – Din engl. graph-plotter.

GRAF, grafi, s. m. (Germanism învechit) Conte. O droaie de pețitori cnezi ruși, grafi nemți, palatini poloni, magnați unguri, afară de cei întîi feciori de boieri, își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I 105. Este un palat locuit de un graf. KOGĂLNICEANU, S. 4.

graf1 (conte) (rar) s. m., pl. grafi

graf2 (model matematic) s. n., pl. gráfuri

graf (conte) s. m., pl. grafi

graf (mat. ) s. n., pl. gráfuri

GRAF s.m. Conte german. [< germ. Graf].

GRAF s.n. (Mat.) 1. Reprezentare grafică a locului geometric al unei funcții. 2. Sistem de cupluri formate prin aplicarea unei mulțimi într-o a doua mulțime sau chiar în ea însăși. ◊ Teoria grafurilor = disciplină al cărei obiect îl constituie proprietățile topologice ale structurii grafurilor. [Pl. -furi. / < fr. graphe, cf. engl. graph(ic formula)].

-GRAF Element secund de compunere savantă cu semnificația „care scrie”, „care desenează”, „care înregistrează”, „scriitor”, „desenator”, „înregistrator”. [< fr. -graphe, it. -grafo, cf. gr. graphos].

GRAF1 s. m. conte german. (< germ. Graf)

GRAF2 s. n. model matematic figural care permite vizualizarea și stabilirea ordinii logice a legăturilor dintre elementele componente ale unui sistem sau dintre operațiile și fazele unui proces. ♦ teoria ~ urilor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafurilor. (< fr. graphe, engl. graph)

GRÁF-PLOTTER s. n. plotter. (< engl. graf-plotter)

GRAF3(O)-, -GRÁF, -GRAFÍE elem. „scriere”, „care scrie, înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie)

GRAF ~i m. 1) Titlu ereditar nobiliar superior celui de viconte și inferior celui de marchiz; conte. 2) Persoană cu un astfel de titlu. /<germ. Graf

graf m. conte neamț: ăsta-i graful cel vestit AL. [Nemț. GRAF].

*graf m. (germ. graf, rus. graf. V. grafină, pîrcălab). Conte german și rusesc. V. grof.

GRAF, Urs (c. 1485-c. 1527), pictor și gravor elvețian. Lucrări pe tema morții și scene religioase reprezentând tentații satanice („Viața Sf. Bernard”), într-un stil plin de umor, acordând atenție detaliilor. Gravuri în lemn, pictură pe sticlă, orfevrărie.

GRAF (< fr., engl.) s. n. (MAT.) Pereche formată dintr-o mulțime de elemente numite noduri sau vârfuri și o mulțime de perechi de noduri numite muchii. ◊ G. direcționat (digraf) = g. în care perechile de noduri le numim arce și unde se fixează primul și al doilea element al perechii (perechea ordonată); un arc iese din primul nod al perechii și intră în al doilea nod. Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor.

-GRAF „care înregistrează, înregistrator, desenator”. ◊ gr. graphe „scriere, însemnare” > fr. -graphe, germ. -graph, engl. id., it. -grafo > rom. -graf.