Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru gradiște

grádiște f. (vsl. gradište, întăritură, d. gradŭ, îngrăditură. V. gard. Cp. cu numele orașuluĭ Orheĭ, ung. Várhely, loc de oraș). Vechĭ. Locu unde a fost o cetate. Azĭ. Dun. Pópină. – Și grădíște, cum se numește locu Sarmizegethuseĭ.
pópină f., pl. e și ĭ (d. pop) Munt. Loc maĭ înalt neinundabil care apare ca o insulă în bălțile Dunăriĭ (se numește și gradiște). V. grind.
grádiște, gradiști, s.f. – 1. Gard din lemn ce împrejmuiește prispa casei (D. Pop, 1978). 2. Grilaj: „Dar ușa era închisă cu gradiștea de fier pe dinăuntru” (Bilțiu, 1999: 279; Sarasău). – Din sl. gradište „castru, fortăreață, cetate, tabără” (Scriban, Șăineanu, DER, DEX) < gradǔ „îngrăditură” (Scriban).
grádiște, -i, s.f. – 1. Gard din lemn ce împrejmuiește prispa casei (D. Pop 1978). 2. Grilaj: „Dar ușa era închisă cu gradiștea de fier pe dinăuntru” (Bilțiu 1999: 279; Sarasău). – Din sl. gradište „castru, fortăreață, cetate”.

gradiște definitie

gradiște dex

Intrare: gradiște
gradiște