GRĂDEÁ, grădele, s. f. (Reg.) Nuia din care se împletesc unele garduri; p. ext. (la pl.) gard împletit din nuiele. [Var.: grădélă s. f.] – Refăcut din grădele (pl. lui grădelă < sb. gradela).

GRĂDÉLĂ s. f. v. grădea.

GRĂDEÁ, grădele, s. f. (Reg.) Nuia din care se împletesc unele garduri; p. ext. (la pl.) gard împletit din nuiele. [Var.: grădélă s. f.] – Refăcut din grădele (pl. lui grădelă < scr. gradela).

GRĂDÉLĂ s. f. V. grădea.

GRADEÁ, grădele, s. f. (Regional, mai ales la pl.) Nuiele din care se împletește gardul; p. ext. gard împletit din nuiele; leasă. Pereții caselor, geamurile ferestrilor, scoarța copacilor, grădelele de primpregiurul grădinii, toate deopotrivă sînt învăluite cu o lucie coajă de sloi. SLAVICI, N. II 3. Las-o să vină cu mine la mama, îi va da ea cînepă și in pănă să va sătura de tors și n-a fi silită să toarcă grădelele. RETEGANUL, P. III 52.

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle, art. grădélele

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle

GRĂDÉLE s. pl. leasă.

gradeá (-éle), s. f. (Trans.) Zăbrea, gratie. It. gradella, prin intermediul sb. gradela (DAR), cf. alb. gredeljë „grătar”.

grădeà f. Tr. nuia de gard: cu gradele de arțar POP. [Cf. it. GRADELLA, zăbrea].

grădeá, V. grătea.

grăteá f., pl. ele (d. gratie; it. gratella). Munt. est. Gratie: gard făcut din grătele. – În vest și aĭurea grădea, pl. ele (sîrb. gradela, d. it. gradella).

GRĂDELE s. pl. leasă.