Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru gradat

GRAD├ü, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade (un instrument sau o scar─â de m─âsur─â). 2. A repartiza, a ├«mp─âr╚Ťi, a e╚Öalona ├«n raport cu o scar─â, cu un punct de reper, cu un etalon. ÔŚŐ Expr. A grada o pedeaps─â = a fixa o pedeaps─â ├«n raport cu gravitatea culpei. ÔÇô Din grad (dup─â fr. graduer).
GRAD├üT1, grada╚Ťi, s. m. Militar care are un grad inferior celui de ofi╚Ťer. ÔÇô Din fr. grad├ę.
GRAD├üT2, -─é, grada╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) ├Ämp─âr╚Ťit ├«n grade (3). 2. Care suie sau coboar─â treptat, care are loc, se produce ├«ntr-o succesiune ascendent─â sau descendent─â. ÔÇô V. grada.
GRAD├ü, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade (un instrument sau o scar─â de m─âsur─â). 2. A repartiza, a ├«mp─âr╚Ťi, a e╚Öalona ├«n raport cu o scar─â, cu un punct de reper, cu un etalon. ÔŚŐ Expr. A grada o pedeaps─â = a fixa o pedeaps─â ├«n raport cu gravitatea culpei. ÔÇô Din grad (dup─â fr. graduer).
GRAD├üT1, grada╚Ťi, s. m. Militar av├ónd un grad inferior celui de ofi╚Ťer. ÔÇô Din fr. grad├ę.
GRAD├üT2, -─é, grada╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) ├Ämp─âr╚Ťit ├«n grade (3). 2. Care suie sau coboar─â treptat, care are loc, se produce pe r├ónd, ├«ntr-o succesiune ascendent─â sau descendent─â. ÔÇô V. grada.
GRAD├ü, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca diviziunile pe o scar─â de m─âsur─â, a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade. A grada un termometru. 2. A dispune ├«n raport cu o scar─â fix─â; a nuan╚Ťa. A grada culorile. ÔŚŐ Expr. A grada o pedeaps─â = a m─âri sau a mic╚Öora o pedeaps─â ├«n raport cu gravitatea culpei ├«ncadrat─â ├«n prevederile legii.
GRAD├üT1, grada╚Ťi, s. m. (├Än vechea armat─â) Persoan─â purt├«nd unul dintre gradele militare inferioare (caporal sau sergent). Solda╚Ťii, ├«n╚Öira╚Ťi ├«n lungul ╚Öan╚Ťului de hotar al t├«rgului, ridicau armele, tr─âgeau, ├«n pocnituri u╚Öoare, apoi treceau ├«nd─âr─ât c─âtr─â grada╚Ťi. SADOVEANU, O. VI 209. Erau to╚Ťi veseli: ╚Öi solda╚Ťi ╚Öi grada╚Ťi. SANDU-ALDEA, U. P. 129.
GRAD├üT2, -─é, grada╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre seara de m─âsur─â a unor aparate) Prev─âzut cu diviziuni care servesc la citirea indica╚Ťiilor instrumentului. 2. Care se m─âre╚Öte sau se mic╚Öoreaz─â treptat, care se suie sau se coboar─â ├«ncetul cu ├«ncetul. P─âm├«ntul se l─âsa la vale ├«n costi╚Öe ╚Öi pripoare gradate. ODOBESCU, S. III 195. ÔÖŽ (Adverbial) Treptat. Omenirea a intrat ├«n calea care o duce gradat c─âtr─â perfec╚Ťia sa. B─éLCESCU, O. II 9.
gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză
grad├ít s. m., pl. grad├í╚Ťi
grad├í vb., ind. prez. 1 sg. grad├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. grade├íz─â
grad├ít s. m., pl. grad├í╚Ťi
GRADÁ vb. v. doza.
GRADÁT adj., s. (MIL.) galonat.
GRADÁT adj., adv. 1. adj., adv. v. treptat. 2. adj. v. succesiv.
GRAD├ü vb. I tr. 1. A marca gradele, a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade. ÔÖŽ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A m─âri sau a mic╚Öora treptat; a nuan╚Ťa. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].
GRAD├üT, -─é adj. 1. Exprimat ├«n grade. ÔÖŽ Care are o grada╚Ťie; care are marcate gradele, unit─â╚Ťile de m─âsur─â. 2. (Mil.; ╚Öi s.m.) (Militar) care are un grad superior celui de soldat ╚Öi inferior ofi╚Ťerului. [< grada].
GRAD├ü vb. tr. 1. a marca gradele, a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a m─âri sau a mic╚Öora treptat; a nuan╚Ťa. (< fr. graduer)
GRAD├üT, -─é adj. 1. exprimat ├«n grade. ÔŚŐ care are o grada╚Ťie; care are marcate gradele, unit─â╚Ťile de m─âsur─â. 2. treptat, progresiv, succesiv. 3. (╚Öi s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat ╚Öi inferior ofi╚Ťerului. (< grada)
A GRAD├ü ~├ęz tranz. 1) (instrumente sau sc─âri de m─âsur─â) A diviza ├«n grade. 2) A dispune ├«n grada╚Ťie. * ~ o pedeaps─â a fixa o pedeaps─â ├«n dependen╚Ť─â de gravitatea culpei. 3) (ofi╚Ťeri) A conferi un grad. /Din grad
GRAD├üT2 ~╚Ťi m. Persoan─â cu grad militar, de obicei inferior. /Din a grada
GRAD├üT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A GRADA. 2) ╚Öi adverbial Care cre╚Öte sau descre╚Öte treptat. /v. a grada
grad├á v. 1. a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade: a grada un barometru; 2. a augmenta gradat: a grada exerci╚Ťiile; 3. a conferi grade universitare.
gradat a. 1. care are diviziuni marcate: instrument gradat; 2. care merge treptat: curs gradat; 3. care a ob╚Ťinut un grad militar sau universitar.
*grad├ít, -─â adj. (lat. gradatus). ├Ämp─âr╚Ťit ├«n grade: linie gradat─â. Care ├«nainteaz─â pe grade, treptat: curs gradat. S. m. Soldat distins printrÔÇÖun grad, vorbind de caporal─ş ╚Öi subofi╚Ťer─ş (V. trupete). Adv. ├Än mod gradat, treptat: a ├«nainta gradat.
*grad├ęz v. tr. (d. grad; fr. graduer, it. gradare, a te sui pe grade, ╚Öi graduare, a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade [d. mlat. graduare, de╚Öi dup─â cl. gradatio sÔÇÖar fi a╚Öteptat *gradare]. V. de-gradez). ├Ämpart ├«n grade: a grada un barometru. A╚Öez dup─â greutate: a grada exerci╚Ťiile. Disting printrÔÇÖun grad: a grada un soldat.
GRADA vb. a doza, a nuan╚Ťa. (A-╚Öi ~ efectele.)
GRADAT adj., s. (MIL.) galonat.
GRADAT adj., adv. 1. adj., adv. progresiv, treptat, (înv.) scăriș. (Dezvoltare ~; se dezvoltă ~.) 2. adj. succesiv, treptat. (O înșiruire ~.)

Gradat dex online | sinonim

Gradat definitie

Intrare: gradat (adj.)
gradat 1 adj. adjectiv
Intrare: grada
grada conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: gradat (s.m.)
gradat 2 s.m. substantiv masculin