gradat definitie

30 definiții pentru gradat

GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).
GRADÁT1, gradați, s. m. Militar care are un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé.
GRADÁT2, -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).
GRADÁT1, gradați, s. m. Militar având un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé.
GRADÁT2, -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce pe rând, într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca diviziunile pe o scară de măsură, a împărți în grade. A grada un termometru. 2. A dispune în raport cu o scară fixă; a nuanța. A grada culorile. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a mări sau a micșora o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei încadrată în prevederile legii.
GRADÁT1, gradați, s. m. (În vechea armată) Persoană purtînd unul dintre gradele militare inferioare (caporal sau sergent). Soldații, înșirați în lungul șanțului de hotar al tîrgului, ridicau armele, trăgeau, în pocnituri ușoare, apoi treceau îndărăt cătră gradați. SADOVEANU, O. VI 209. Erau toți veseli: și soldați și gradați. SANDU-ALDEA, U. P. 129.
GRADÁT2, -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre seara de măsură a unor aparate) Prevăzut cu diviziuni care servesc la citirea indicațiilor instrumentului. 2. Care se mărește sau se micșorează treptat, care se suie sau se coboară încetul cu încetul. Pămîntul se lăsa la vale în costișe și pripoare gradate. ODOBESCU, S. III 195. ♦ (Adverbial) Treptat. Omenirea a intrat în calea care o duce gradat cătră perfecția sa. BĂLCESCU, O. II 9.
gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză
gradát s. m., pl. gradáți
gradá vb., ind. prez. 1 sg. gradéz, 3 sg. și pl. gradeáză
gradát s. m., pl. gradáți
GRADÁ vb. v. doza.
GRADÁT adj., s. (MIL.) galonat.
GRADÁT adj., adv. 1. adj., adv. v. treptat. 2. adj. v. succesiv.
GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].
GRADÁT, -Ă adj. 1. Exprimat în grade. ♦ Care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. (Mil.; și s.m.) (Militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. [< grada].
GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer)
GRADÁT, -Ă adj. 1. exprimat în grade. ◊ care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. treptat, progresiv, succesiv. 3. (și s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. (< grada)
A GRADÁ ~éz tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradație. * ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependență de gravitatea culpei. 3) (ofițeri) A conferi un grad. /Din grad
GRADÁT2 ~ți m. Persoană cu grad militar, de obicei inferior. /Din a grada
GRADÁT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A GRADA. 2) și adverbial Care crește sau descrește treptat. /v. a grada
gradà v. 1. a împărți în grade: a grada un barometru; 2. a augmenta gradat: a grada exercițiile; 3. a conferi grade universitare.
gradat a. 1. care are diviziuni marcate: instrument gradat; 2. care merge treptat: curs gradat; 3. care a obținut un grad militar sau universitar.
*gradát, -ă adj. (lat. gradatus). Împărțit în grade: linie gradată. Care înaintează pe grade, treptat: curs gradat. S. m. Soldat distins printr’un grad, vorbind de caporalĭ și subofițerĭ (V. trupete). Adv. În mod gradat, treptat: a înainta gradat.
*gradéz v. tr. (d. grad; fr. graduer, it. gradare, a te sui pe grade, și graduare, a împărți în grade [d. mlat. graduare, deși după cl. gradatio s’ar fi așteptat *gradare]. V. de-gradez). Împart în grade: a grada un barometru. Așez după greutate: a grada exercițiile. Disting printr’un grad: a grada un soldat.
GRADA vb. a doza, a nuanța. (A-și ~ efectele.)
GRADAT adj., s. (MIL.) galonat.
GRADAT adj., adv. 1. adj., adv. progresiv, treptat, (înv.) scăriș. (Dezvoltare ~; se dezvoltă ~.) 2. adj. succesiv, treptat. (O înșiruire ~.)

gradat dex

Intrare: gradat (adj.)
gradat 1 adj. adjectiv
Intrare: grada
grada conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: gradat (s.m.)
gradat 2 s.m. substantiv masculin