Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru gradare

GRAD├ü, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade (un instrument sau o scar─â de m─âsur─â). 2. A repartiza, a ├«mp─âr╚Ťi, a e╚Öalona ├«n raport cu o scar─â, cu un punct de reper, cu un etalon. ÔŚŐ Expr. A grada o pedeaps─â = a fixa o pedeaps─â ├«n raport cu gravitatea culpei. ÔÇô Din grad (dup─â fr. graduer).
GRAD├üRE, grad─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a grada ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. grada.
GRAD├ü, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade (un instrument sau o scar─â de m─âsur─â). 2. A repartiza, a ├«mp─âr╚Ťi, a e╚Öalona ├«n raport cu o scar─â, cu un punct de reper, cu un etalon. ÔŚŐ Expr. A grada o pedeaps─â = a fixa o pedeaps─â ├«n raport cu gravitatea culpei. ÔÇô Din grad (dup─â fr. graduer).
GRAD├üRE, grad─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a grada ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. grada.
GRAD├ü, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca diviziunile pe o scar─â de m─âsur─â, a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade. A grada un termometru. 2. A dispune ├«n raport cu o scar─â fix─â; a nuan╚Ťa. A grada culorile. ÔŚŐ Expr. A grada o pedeaps─â = a m─âri sau a mic╚Öora o pedeaps─â ├«n raport cu gravitatea culpei ├«ncadrat─â ├«n prevederile legii.
GRAD├üRE, grad─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a grada; marcarea diviziunilor pe o scar─â de m─âsur─â a unui instrument. Gradarea termometrului.
gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză
gradáre s. f., g.-d. art. gradắrii; pl. gradắri
grad├í vb., ind. prez. 1 sg. grad├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. grade├íz─â
gradáre s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări
GRADÁ vb. v. doza.
GRADÁRE s. v. dozare.
GRAD├ü vb. I tr. 1. A marca gradele, a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade. ÔÖŽ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A m─âri sau a mic╚Öora treptat; a nuan╚Ťa. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].
GRAD├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a grada ╚Öi rezultatul ei; ├«mp─âr╚Ťire ├«n grade, grada╚Ťie. [< grada].
GRAD├ü vb. tr. 1. a marca gradele, a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a m─âri sau a mic╚Öora treptat; a nuan╚Ťa. (< fr. graduer)
A GRAD├ü ~├ęz tranz. 1) (instrumente sau sc─âri de m─âsur─â) A diviza ├«n grade. 2) A dispune ├«n grada╚Ťie. * ~ o pedeaps─â a fixa o pedeaps─â ├«n dependen╚Ť─â de gravitatea culpei. 3) (ofi╚Ťeri) A conferi un grad. /Din grad
grad├á v. 1. a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade: a grada un barometru; 2. a augmenta gradat: a grada exerci╚Ťiile; 3. a conferi grade universitare.
*grad├ęz v. tr. (d. grad; fr. graduer, it. gradare, a te sui pe grade, ╚Öi graduare, a ├«mp─âr╚Ťi ├«n grade [d. mlat. graduare, de╚Öi dup─â cl. gradatio sÔÇÖar fi a╚Öteptat *gradare]. V. de-gradez). ├Ämpart ├«n grade: a grada un barometru. A╚Öez dup─â greutate: a grada exerci╚Ťiile. Disting printrÔÇÖun grad: a grada un soldat.
GRADA vb. a doza, a nuan╚Ťa. (A-╚Öi ~ efectele.)
GRADARE s. dozaj, dozare, nuan╚Ťare. (~ efectelor.)
GRAD├üRE (< grada) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a grada ╚Öi rezultatul ei. 2. (Dr.) gradarea pedepselor = stabilire legal─â a ordinii pedepselor din punctul de vedere al gravit─â╚Ťii (ex. munc─â silnic─â pe via╚Ť─â, munc─â silnic─â pe timp limitat, temni╚Ť─â grea, ├«nchisoare corec╚Ťional─â etc.).

Gradare dex online | sinonim

Gradare definitie

Intrare: grada
grada conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: gradare
gradare substantiv feminin