gradare definitie

2 intrări

21 definiții pentru gradare

GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. – V. grada.
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. – V. grada.
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca diviziunile pe o scară de măsură, a împărți în grade. A grada un termometru. 2. A dispune în raport cu o scară fixă; a nuanța. A grada culorile. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a mări sau a micșora o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei încadrată în prevederile legii.
GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada; marcarea diviziunilor pe o scară de măsură a unui instrument. Gradarea termometrului.
gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză
gradáre s. f., g.-d. art. gradắrii; pl. gradắri
gradá vb., ind. prez. 1 sg. gradéz, 3 sg. și pl. gradeáză
gradáre s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări
GRADÁ vb. v. doza.
GRADÁRE s. v. dozare.
GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].
GRADÁRE s.f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei; împărțire în grade, gradație. [< grada].
GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer)
A GRADÁ ~éz tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradație. * ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependență de gravitatea culpei. 3) (ofițeri) A conferi un grad. /Din grad
gradà v. 1. a împărți în grade: a grada un barometru; 2. a augmenta gradat: a grada exercițiile; 3. a conferi grade universitare.
*gradéz v. tr. (d. grad; fr. graduer, it. gradare, a te sui pe grade, și graduare, a împărți în grade [d. mlat. graduare, deși după cl. gradatio s’ar fi așteptat *gradare]. V. de-gradez). Împart în grade: a grada un barometru. Așez după greutate: a grada exercițiile. Disting printr’un grad: a grada un soldat.
GRADA vb. a doza, a nuanța. (A-și ~ efectele.)
GRADARE s. dozaj, dozare, nuanțare. (~ efectelor.)
GRADÁRE (< grada) s. f. 1. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. 2. (Dr.) gradarea pedepselor = stabilire legală a ordinii pedepselor din punctul de vedere al gravității (ex. muncă silnică pe viață, muncă silnică pe timp limitat, temniță grea, închisoare corecțională etc.).

gradare dex

Intrare: grada
grada conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: gradare
gradare substantiv feminin