GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

GRAD, grade, s. n. I. 1. Unitate de măsură a anumitor mărimi variabile (temperatură, unghi, densitate etc.). ◊ Grad centesimal = grad obținut prin împărțirea unui unghi drept în o sută de părți egale. Grad sexagesimal = grad obținut prin împărțirea unui unghi drept în nouăzeci de părți egale. (Geogr.) Grad de latitudine = unitate de măsură a latitudinii, corespunzînd cu a 360-a parte dintr-un meridian terestru. Grad de longitudine = unitate de măsură a longitudinii, corespunzînd cu a 360-a parte dintr-o paralelă terestră. 2. Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau al unui polinom sau (la ecuațiile cu mai multe necunoscute) maximul sumei exponenților necunoscutelor în unul din termenii ecuației. ◊ Ecuație de gradul întîi, de gradul al doilea etc. = ecuație în care puterea maximă la care figurează necunoscuta este puterea întîi, puterea a doua etc. 3. Raport între valoarea unor mărimi și unitatea lor de măsură. ◊ Grad alcoolic = fiecare din procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. II. 1. (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Treaptă, nivel (într-o serie de stări, situații, aspecte ale unui obiect). Grad de precizie. Grad de exactitate. Grad de finețe. Grad de calificare. ▭ Activitatea și inițiativa comunistului în înfăptuirea politicii partidului sînt în măsură considerabilă determinate de gradul său de conștiință, de pregătirea sa teoretică-ideologică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2845. Dreptatea e cel dintîi grad al desăvîrșirei. BĂLCESCU, O. I 348. ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. Grad de comparație v. comparație. Gradul comparativ v. comparativ. Gradul superlativ v. superlativ. ◊ Loc. adv. În cel mai mare (sau mai înalt) grad sau în gradul cel mai mare (sau mai înalt) = cît se poate de mult, maximum, la culme. Însușirea de a se transpune în alții, în cît mai diverși, și de a-i realiza conform naturii lor și conform cu felul lor de a se exprima, France o are în gradul cel mai înalt. IBRĂILEANU, S. 274. Iar altul, ce e gata de sfadă-n orice ceas... Adese nu își cruță chiar însăși a sa viață, Voind a face răul în cel mai mare grad. NEGRUZZI, S. II 226. În cel mai mic grad sau în gradul cel mai mic = cît se poate de puțin, la minimum. În ultimul grad = în stadiul, în faza cea mai avansată, la un stadiu extrem. 2. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții, a unor dispoziții etc. Instanțe judecătorești de orice grad. Grade de pedepse. ♦ Locul pe care îl ocupă cineva în ierarhia instituției din care face parte (v. rang, titlu); a) fiecare dintre treptele ierarhiei militare; (concretizat, popular) persoană care deține un anumit grad în ierarhia militară. Grade inferioare. Grade superioare. Grad de maior. Grad de colonel. ▭ Coridorul era ocupat numai de ofițeri de toate gradele. REBREANU, P. S. 123; b) fiecare dintre treptele ierarhiei corpului didactic universitar. Grade universitare. ▭ Se înființează pe data prezentului decret următoarele grade didactice superioare: asistent, conferențiar și profesor de învățămînt superior. B. O. 1953, 2; c) fiecare dintre treptele ierarhiei diplomatice. – Pl. și: (învechit) graduri (ODOBESCU, S. II 254).

grad s. n., pl. gráde

grad s. n., pl. gráde

GRAD s. 1. (prin Transilv.) ștric. (~ alcoolic.) 2. v. nivel. 3. v. funcție. 4. v. rang.

-GRAD Element secund de compunere savantă cu semnificația „care merge”, „mergător”, folosit în combinații al căror prim element are specificații semantice (ex. plantigrad). [< fr. -grade, it. -grado, cf. lat. -gradus < gradi – a merge].

GRAD s.n. I. 1. Unitate de măsură a anumitor mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. Unitate de măsură a unghiurilor, reprezentând a 360-a parte dintr-un cerc. ◊ Grad centezimal = grad care reprezintă a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau maximul sumei exponenților necunoscutelor. II. Treaptă, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva în ierarhia instituției căreia îi aparține. ◊ Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însușire în raport cu alt obiect sau cu el însuși (în alte împrejurări). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].

-GRÁD2 elem. „mers”, „treaptă”. (< fr. -grade, cf. lat. gradus < gradi, a merge)

GRAD1 s. n. 1. unitate de măsură pentru diverse mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. unitate de măsură a unghiurilor, a 360-a parte dintr-un cerc. 3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau maximul sumei exponenților necunoscutelor. 4. etalon, criteriu de apreciere. 5. treaptă, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ◊ loc ocupat de cineva în ierarhia instituției căreia îi aparține. 6. (chim.) valoare a mai multor mărimi considerate în raport cu o valoare de referință. ♦ ~ de comparație = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însușire în raport cu un alt obiect sau cu el însuși într-o altă împrejurare. (< fr. grade, lat. gradus, germ. Grad)

grad (gráde), s. n. – Nume dat unor unități de măsură de mărimi variabile. Fr. grade. – Der. (din fr.) grada, vb.; gradat, s. m. (soldat, gradat, caporal); gradați(un)e, s. f. (acțiunea de a grada); degrada, vb.; degradant, adj.

GRAD ~e n. 1) Unitate de măsură a mai multor mărimi fizice variabile (temperatură, densitate, presiune etc.). * ~ de comparație categorie gramaticală specifică pentru adjectiv și adverb având trei aspecte: pozitiv, comparativ și superlativ. * ~ de rudenie raport de apropiere între rude. 2) Unitate de măsură a unghiurilor, a longitudinii și a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; gradație. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponenților necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuație de ~ul întâi (sau doi) ecuație a cărei necunoscută este la puterea întâi (sau a doua). 5) fig. Treaptă de dezvoltare a ceva; măsură în care se manifestă evoluția unui lucru; nivel. ~ de cultură. ◊ În cel mai mare ~ la maximum. În cel mai mic ~ la minimum. 6) Treaptă într-o ierarhie. Diplomă de ~ul I. ~ de căpitan. 7) Etapă în evoluția unui proces; treaptă. 8) Calificare dobândită într-un domeniu de activitate; titlu. ~ științific. /<fr. grade, lat. gradus

grad n. 1. fiecare din diviziunile unui instrument gradat: gradele barometrului; 2. fiecare din cele 365 părți ale unei circumferințe: unghiu de 45 grade; 3. nume dat diferitelor sonuri ale gamei; 4. proximitate sau depărtare: grad de rudenie; fig. înalt grad de inteligență; 5. fiecare din treptele unei ierarhii: gradele universitare sunt examenul de absolvire, licența, doctoratul; 6. Gram. grade de comparațiune, pozitivul, comparativul și superlativul.

*grad n., pl. e, vechĭ urĭ (lat. gradus, pas, treaptă, d. gradior, gressus sum, pășesc. V. a-gresiune, congres, digit-grad. Diviziune de barometru, termometru orĭ circumferență: termometru arată +10° (10 grade de căldură), un unghĭ de 45 de grade. Nume dat diferitelor sunete ale gameĭ. Fig. Apropiere saŭ depărtare între rude: veriĭ primarĭ îs între eĭ rude de al patrulea grad. Treaptă ĭerarhică orĭ socială: doctoratu e ultimu grad universitar, bogatu ocupă un grad social maĭ înalt de cît săracu. Gram. Gradele comparațiuniĭ, pozitivu, comparativu și superlativu: bun. maĭ bun, cel maĭ (saŭ foarte) bun.

GRAD s. 1. (prin Transilv.) ștric. (~ alcoolic.) 2. nivel, stadiu, treaptă. (~ de dezvoltare.) 3. funcție, rang, (înv.) ridicare. (Are ~ de director.) 4. poziție, rang, situație, treaptă, (înv.) stepenă. (~ cel mai înalt în ierarhia socială.)

zi-grád s. f. ◊ „Estimările revistei sunt bazate pe utilizarea etalonului zi-grad. O zi-grad este intervalul de 24 de ore a cărui temperatură medie scade sub 18,3 grade Celsius – punctul la care este considerată necesară încălzirea artificială.” Sc. 28 XII 73 p. 6 //din zi + grad//

GRAD (< fr., lat.) s. n. 1. Unitate de măsură a unor mărimi fizice în cadrul anumitor sisteme sau scări de reperare (ex. g. areometric). ◊ G. termometric = unitate de măsură pentru temperatură. Reprezintă un interval de temperatură egal cu o unitate fracțiune dintr-un interval fundamental, definit între două temperaturi de referință: g. Kelvin (simbol: K), egal cu fracțiunea 1/273,16 din intervalul de temperatură cuprins între zero absolut (0 K) și punctul triplu al apei (173,16 K); g. Celsius (simbol: °C), egal cu gradul Kelvin; g. Fahrenheit (simbol: °F), egal cu 0,555 K; g. Réaumur (simbol: °R), egal cu 1,25 K. V. temperatură. 2. Unitate de măsură a unghiurilor. V. centezimal, sexagesimal. 3. G. de libertate = fiecare dintre parametrii independenți care caracterizează posibilitățile de mișcare ale unui sistem mecanic. 4. (MAT.) Gradul unui monom = a) (în raport cu o mărime literală) exponentul literei respective; b) (în raport cu două sau mai multe mărimi literale) suma exponenților acestor litere. ◊ Gradul unui polinom = cel mai mare dintre gradele monoamelor care îl alcătuiesc. 5. Diviziunea a unei scări de reperare în cadrul unui anumit sistem de măsuri al unor mărimi (ex. g. areometric, g. de duritate etc.). 6. Valoare relativă a unei mărimi în raport cu o valoare de referință. ◊ G. alcoolic = proporția de alcool absolut, exprimată în procente, dintr-o băutură sau soluție alcoolică; exprimă tăria alcoolică a acesteia. 7. Criteriu de apreciere calitativă a unor produse sau a proceselor executate de anumite mașini, instalații etc. (ex. g. de umplere, g. de îndesare etc.). 8. (GEOGR.) G. de latitudine = unitate de măsură a latitudinii, egală cu un g. sexagesimal, corespunzând unei lungimi medii de 111,05 km. G. de longitudine = unitate de măsură a longitudinii, egală cu un g. sexagesimal, corespunzând unei lungimi care variază, în funcție, de latitudine, de la Ecuator (111,3 km) spre poli (0 km). 9. G. de seismicitate v. seismic, scară ~. 10. (LINGV.) G. de comparație = formă pe care o iau adjectivul și unele adverbe pentru a arăta măsura în care un substantiv sau un verb determinat de acestea posedă caracteristica exprimată prin adjectivul sau adverbul respectiv. 11. Treaptă, nivel, stadiu (al unei situații, stări etc.). ◊ G. de rudenie = raportul de apropiere între rude; se calculează după numărul nașterilor ce despart două rude în linie dreaptă (ascendentă sau descendentă), respectiv după numărul nașterilor de la fiecare rudă până la cel mai apropiat descendent comun, însumate. ◊ Loc. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 12. Treaptă în ierarhia administrativă, corespunzătoare unei anumite funcții. ◊ G. militar = fiecare dintre treptele ierarhiei militare. În armata României, g. m. sunt: soldat, pentru soldați; fruntaș, caporal și sergent pentru gradați; sergent major, plutonier, plutonier major și plutonier adjutant pentru subofițeri; maistru militar clasa a IV-a, maistru militar clasa a III-a, maistru militar clasa a II-a, maistru militar clasa I și maistru militar principal pentru maiștri militari; sublocotenent, locotenent și căpitan (căpitan-locotenent la marina militară) pentru ofițeri inferiori; maior, locotenent-colonel, colonel (respectiv căpitan de rangul III, căpitan de rangul II și căpitan de rangul I la marina militară) pentru ofițerii superiori; general de brigadă, general de divizie (respectiv contra-amiral, viceamiral, amiral la marina militară), general de corp de armată pentru generali și amirali, mareșal al României.

GRAD s. n. (< lat. gradus, cf. fr. grade, it. grada, germ. Grad): 1. unitate de măsură a însușirilor exprimate de adjective și a caracteristicilor exprimate de adverbe. ◊ ~ de comparație: formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însușire (în raport cu un alt obiect sau cu el însuși, într-o altă împrejurare). În limba română există trei g. de comparație ale adjectivelor și adverbelor: pozitivul, comparativul și superlativul (v. fiecare dintre aceste noțiuni). 2. unitate de apreciere a poziției pe care o are relația de subordonare în cadrul frazei, raportată atât la locul propoziției subordonate, cât și la calitatea propoziției regente. Din acest punct de vedere, există subordonate de gradul I (cele care depind direct de o regentă principală) și subordonate de gradul II (cele care depind direct de o regentă subordonată).

GRAD cf. sl. гpaдъ „grindină” și sl. гpaднмиp (Weig). 1. Grad zis și Grid (sic) Văsii, ard., 1700 (BCI XII 69); Grad pren. (Dm; Mar); fam., act.; -ul Șarbanovici 1348, vlah din Serbia (A Ist III 85; DR I 196). 2. Grada b. (Ștef); – Dumșa (16 A I 106). 3. Grade (AO X 129); -a pren. (P11 fila 27; Giur 81; 16 B IV 104); -a, călăraș, 1655 (Sd IV 38). 4. Gradi fam. (Isp IV2). 5. Gradoe (AO XVIII 474). 6. Gredescul (Bez I 22); Grădescu, mold. -escul, Stoica (17 B II 175): -ești neam brașovean, 1780 (BCI XII 88); -ești s. (Dm). 7. Grădan, Ioan, ard. (Met 138). 8. Grădoman, boier 1521 – 29 (P. Gov. f°14 vo) v. și GRĂD.

GRĂD sau GÎRD < sl. гpъдъ „mîndru”. I. 1. – (17 B III 137). 2. + -ină: Grădină b. 1622 (RI VIII 199; Moț); – din Putna (16 A II 58); N. fiul Grădinei din Trotuș, 1656 (Sd VII 380), sau < subst. grădină. 3. Grădinca f., 1628 (Tut 33, 44). 4. Cu met. Gărdinești s. A se compara cu formele teniei Gard și Grad. II. 1. Gîrdul (16 B IV 232). 2. Gîrde scris și Gîrde (Dm). 3. Gîrdovici (Dm); Gîrdea, mold. (Dm; Arh); munt., 1483 (Ț-Rom 331); Gîrd/ești și -oaia ss. 4. Gîrdani și Gîrdăneasa ss. 5. Gîrdei, Valea, t. (17 B I 357). 6. Gîrdoman boier (Rel). III. Grid formă din Ardeal: 1. Grid, V., pren., ard., 1696; – Ion, ard. (RI XIII 281); – (Sd X); – din Bîrsa (Ard). 2. -an, Gridan, P. (T-Jiu).

-GRAD „mers, mergător, treaptă”. ◊ L. gradus „mers, treaptă” > fr. -grade, engl. id., germ. -grad, it. -grado > rom. -grad.

întâlnire de gradul trei expr. (adol.) întâlnire între fete care se sărută și se strâng în brațe, într-un simulacru de lesbianism.

rude de gradul unu expr. (deț.) deținuți din aceeași celulă, care au relații homosexuale.

tovarășu’ gradu expr. (mil. – în anii regimului comunist) ofițer.