Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru grad

GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unit─â╚Ťi de m─âsur─â pentru diverse m─ârimi (variabile), ├«n cadrul unor sisteme sau sc─âri de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ÔŚŐ Grad de libertate = indice care arat─â posibilit─â╚Ťile de mi╚Öcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponen╚Ťilor m─ârimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponen╚Ťii monoamelor care alc─âtuiesc un polinom. ÔŚŐ Ecua╚Ťie de gradul ├«nt├ói (sau al doilea etc.) = ecua╚Ťie a c─ârei necunoscut─â e la puterea ├«nt├ói (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile ├«n care se ├«mparte un sistem sau o scar─â de reper, de m─âsur─â. 4. Valoare a unei m─ârimi, considerat─â ├«n raport cu o valoare de referin╚Ť─â. ÔŚŐ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizeaz─â un proces tehnic, o ├«nsu╚Öire a unui material etc. 6. (├Än sintagma) Grad de compara╚Ťie v. compara╚Ťie. 7. (Urmat de determin─âri) Treapt─â, nivel, stadiu (├«ntr-un proces, ├«ntr-o situa╚Ťie etc. dat─â). ÔŚŐ Grad de rudenie = raportul de apropiere ├«ntre rude. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än ultimul grad = ├«n stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor institu╚Ťii; fiecare dintre treptele ierarhiei unor func╚Ťii; p. ext. loc pe care ├«l ocup─â cineva ├«n ierarhia unor func╚Ťii; persoan─â care ocup─â o anumit─â func╚Ťie ├«n aceast─â ierarhie. ÔÇô Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unit─â╚Ťi de m─âsur─â pentru diverse m─ârimi (variabile), ├«n cadrul unor sisteme sau sc─âri de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ÔŚŐ Grad de libertate = indice care arat─â posibilit─â╚Ťile de mi╚Öcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponen╚Ťilor m─ârimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponen╚Ťii monoamelor care alc─âtuiesc un polinom. ÔŚŐ Ecua╚Ťie de gradul ├«nt├ói (sau al doilea etc.) = ecua╚Ťie a c─ârei necunoscut─â e la puterea ├«nt├ói (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile ├«n care se ├«mparte un sistem sau o scar─â de reper, de m─âsur─â. 4. Valoare a unei m─ârimi, considerat─â ├«n raport cu o valoare de referin╚Ť─â. ÔŚŐ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizeaz─â un proces tehnic, o ├«nsu╚Öire a unui material etc. 6. (├Än sintagma) Grad de compara╚Ťie v. compara╚Ťie. 7. (Urmat de determin─âri) Treapt─â, nivel, stadiu (├«ntr-un proces, ├«ntr-o situa╚Ťie etc. dat─â). ÔŚŐ Grad de rudenie = raportul de apropiere ├«ntre rude. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än ultimul grad = ├«n stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor institu╚Ťii; fiecare dintre treptele ierarhiei unor func╚Ťii; p. ext. loc pe care ├«l ocup─â cineva ├«n ierarhia unor func╚Ťii; persoan─â care ocup─â o anumit─â func╚Ťie ├«n aceast─â ierarhie. ÔÇô Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.
GRAD, grade, s. n. I. 1. Unitate de m─âsur─â a anumitor m─ârimi variabile (temperatur─â, unghi, densitate etc.). ÔŚŐ Grad centesimal = grad ob╚Ťinut prin ├«mp─âr╚Ťirea unui unghi drept ├«n o sut─â de p─âr╚Ťi egale. Grad sexagesimal = grad ob╚Ťinut prin ├«mp─âr╚Ťirea unui unghi drept ├«n nou─âzeci de p─âr╚Ťi egale. (Geogr.) Grad de latitudine = unitate de m─âsur─â a latitudinii, corespunz├«nd cu a 360-a parte dintr-un meridian terestru. Grad de longitudine = unitate de m─âsur─â a longitudinii, corespunz├«nd cu a 360-a parte dintr-o paralel─â terestr─â. 2. Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecua╚Ťii sau al unui polinom sau (la ecua╚Ťiile cu mai multe necunoscute) maximul sumei exponen╚Ťilor necunoscutelor ├«n unul din termenii ecua╚Ťiei. ÔŚŐ Ecua╚Ťie de gradul ├«nt├«i, de gradul al doilea etc. = ecua╚Ťie ├«n care puterea maxim─â la care figureaz─â necunoscuta este puterea ├«nt├«i, puterea a doua etc. 3. Raport ├«ntre valoarea unor m─ârimi ╚Öi unitatea lor de m─âsur─â. ÔŚŐ Grad alcoolic = fiecare din procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. II. 1. (Urmat de determin─âri ├«n genitiv sau introduse prin prep. ┬źde┬╗) Treapt─â, nivel (├«ntr-o serie de st─âri, situa╚Ťii, aspecte ale unui obiect). Grad de precizie. Grad de exactitate. Grad de fine╚Ťe. Grad de calificare. Ôľş Activitatea ╚Öi ini╚Ťiativa comunistului ├«n ├«nf─âptuirea politicii partidului s├«nt ├«n m─âsur─â considerabil─â determinate de gradul s─âu de con╚Ötiin╚Ť─â, de preg─âtirea sa teoretic─â-ideologic─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2845. Dreptatea e cel dint├«i grad al des─âv├«r╚Öirei. B─éLCESCU, O. I 348. ÔŚŐ Grad de rudenie = raportul de apropiere ├«ntre rude. Grad de compara╚Ťie v. compara╚Ťie. Gradul comparativ v. comparativ. Gradul superlativ v. superlativ. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än cel mai mare (sau mai ├«nalt) grad sau ├«n gradul cel mai mare (sau mai ├«nalt) = c├«t se poate de mult, maximum, la culme. ├Änsu╚Öirea de a se transpune ├«n al╚Ťii, ├«n c├«t mai diver╚Öi, ╚Öi de a-i realiza conform naturii lor ╚Öi conform cu felul lor de a se exprima, France o are ├«n gradul cel mai ├«nalt. IBR─éILEANU, S. 274. Iar altul, ce e gata de sfad─â-n orice ceas... Adese nu ├«╚Öi cru╚Ť─â chiar ├«ns─â╚Öi a sa via╚Ť─â, Voind a face r─âul ├«n cel mai mare grad. NEGRUZZI, S. II 226. ├Än cel mai mic grad sau ├«n gradul cel mai mic = c├«t se poate de pu╚Ťin, la minimum. ├Än ultimul grad = ├«n stadiul, ├«n faza cea mai avansat─â, la un stadiu extrem. 2. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor institu╚Ťii, a unor dispozi╚Ťii etc. Instan╚Ťe judec─âtore╚Öti de orice grad. Grade de pedepse. ÔÖŽ Locul pe care ├«l ocup─â cineva ├«n ierarhia institu╚Ťiei din care face parte (v. rang, titlu); a) fiecare dintre treptele ierarhiei militare; (concretizat, popular) persoan─â care de╚Ťine un anumit grad ├«n ierarhia militar─â. Grade inferioare. Grade superioare. Grad de maior. Grad de colonel. Ôľş Coridorul era ocupat numai de ofi╚Ťeri de toate gradele. REBREANU, P. S. 123; b) fiecare dintre treptele ierarhiei corpului didactic universitar. Grade universitare. Ôľş Se ├«nfiin╚Ťeaz─â pe data prezentului decret urm─âtoarele grade didactice superioare: asistent, conferen╚Ťiar ╚Öi profesor de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt superior. B. O. 1953, 2; c) fiecare dintre treptele ierarhiei diplomatice. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) graduri (ODOBESCU, S. II 254).
grad s. n., pl. gráde
grad s. n., pl. gráde
GRAD s. 1. (prin Transilv.) ╚Ötric. (~ alcoolic.) 2. v. nivel. 3. v. func╚Ťie. 4. v. rang.
-GRAD Element secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×care mergeÔÇŁ, ÔÇ×merg─âtorÔÇŁ, folosit ├«n combina╚Ťii al c─âror prim element are specifica╚Ťii semantice (ex. plantigrad). [< fr. -grade, it. -grado, cf. lat. -gradus < gradi ÔÇô a merge].
GRAD s.n. I. 1. Unitate de m─âsur─â a anumitor m─ârimi variabile (temperatur─â, presiune etc.). 2. Unitate de m─âsur─â a unghiurilor, reprezent├ónd a 360-a parte dintr-un cerc. ÔŚŐ Grad centezimal = grad care reprezint─â a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecua╚Ťii sau maximul sumei exponen╚Ťilor necunoscutelor. II. Treapt─â, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ÔÖŽ Loc ocupat de cineva ├«n ierarhia institu╚Ťiei c─âreia ├«i apar╚Ťine. ÔŚŐ Grad de compara╚Ťie = form─â pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a ar─âta m─âsura ├«n care un obiect prezint─â o ├«nsu╚Öire ├«n raport cu alt obiect sau cu el ├«nsu╚Öi (├«n alte ├«mprejur─âri). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].
-GR├üD2 elem. ÔÇ×mersÔÇŁ, ÔÇ×treapt─âÔÇŁ. (< fr. -grade, cf. lat. gradus < gradi, a merge)
GRAD1 s. n. 1. unitate de m─âsur─â pentru diverse m─ârimi variabile (temperatur─â, presiune etc.). 2. unitate de m─âsur─â a unghiurilor, a 360-a parte dintr-un cerc. 3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecua╚Ťii sau maximul sumei exponen╚Ťilor necunoscutelor. 4. etalon, criteriu de apreciere. 5. treapt─â, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ÔŚŐ loc ocupat de cineva ├«n ierarhia institu╚Ťiei c─âreia ├«i apar╚Ťine. 6. (chim.) valoare a mai multor m─ârimi considerate ├«n raport cu o valoare de referin╚Ť─â. ÔÖŽ ~ de compara╚Ťie = form─â pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a ar─âta m─âsura ├«n care un obiect prezint─â o ├«nsu╚Öire ├«n raport cu un alt obiect sau cu el ├«nsu╚Öi ├«ntr-o alt─â ├«mprejurare. (< fr. grade, lat. gradus, germ. Grad)
grad (gr├íde), s. n. ÔÇô Nume dat unor unit─â╚Ťi de m─âsur─â de m─ârimi variabile. Fr. grade. ÔÇô Der. (din fr.) grada, vb.; gradat, s. m. (soldat, gradat, caporal); grada╚Ťi(un)e, s. f. (ac╚Ťiunea de a grada); degrada, vb.; degradant, adj.
GRAD ~e n. 1) Unitate de m─âsur─â a mai multor m─ârimi fizice variabile (temperatur─â, densitate, presiune etc.). * ~ de compara╚Ťie categorie gramatical─â specific─â pentru adjectiv ╚Öi adverb av├ónd trei aspecte: pozitiv, comparativ ╚Öi superlativ. * ~ de rudenie raport de apropiere ├«ntre rude. 2) Unitate de m─âsur─â a unghiurilor, a longitudinii ╚Öi a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de m─âsur─â; grada╚Ťie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponen╚Ťilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ÔŚŐ Ecua╚Ťie de ~ul ├«nt├ói (sau doi) ecua╚Ťie a c─ârei necunoscut─â este la puterea ├«nt├ói (sau a doua). 5) fig. Treapt─â de dezvoltare a ceva; m─âsur─â ├«n care se manifest─â evolu╚Ťia unui lucru; nivel. ~ de cultur─â. ÔŚŐ ├Än cel mai mare ~ la maximum. ├Än cel mai mic ~ la minimum. 6) Treapt─â ├«ntr-o ierarhie. Diplom─â de ~ul I. ~ de c─âpitan. 7) Etap─â ├«n evolu╚Ťia unui proces; treapt─â. 8) Calificare dob├óndit─â ├«ntr-un domeniu de activitate; titlu. ~ ╚Ötiin╚Ťific. /<fr. grade, lat. gradus
grad n. 1. fiecare din diviziunile unui instrument gradat: gradele barometrului; 2. fiecare din cele 365 p─âr╚Ťi ale unei circumferin╚Ťe: unghiu de 45 grade; 3. nume dat diferitelor sonuri ale gamei; 4. proximitate sau dep─ârtare: grad de rudenie; fig. ├«nalt grad de inteligen╚Ť─â; 5. fiecare din treptele unei ierarhii: gradele universitare sunt examenul de absolvire, licen╚Ťa, doctoratul; 6. Gram. grade de compara╚Ťiune, pozitivul, comparativul ╚Öi superlativul.
*grad n., pl. e, vech─ş ur─ş (lat. gradus, pas, treapt─â, d. gradior, gressus sum, p─â╚Öesc. V. a-gresiune, congres, digit-grad. Diviziune de barometru, termometru or─ş circumferen╚Ť─â: termometru arat─â +10┬░ (10 grade de c─âldur─â), un ungh─ş de 45 de grade. Nume dat diferitelor sunete ale game─ş. Fig. Apropiere sa┼ş dep─ârtare ├«ntre rude: veri─ş primar─ş ├«s ├«ntre e─ş rude de al patrulea grad. Treapt─â ─şerarhic─â or─ş social─â: doctoratu e ultimu grad universitar, bogatu ocup─â un grad social ma─ş ├«nalt de c├«t s─âracu. Gram. Gradele compara╚Ťiuni─ş, pozitivu, comparativu ╚Öi superlativu: bun. ma─ş bun, cel ma─ş (sa┼ş foarte) bun.
GRAD s. 1. (prin Transilv.) ╚Ötric. (~ alcoolic.) 2. nivel, stadiu, treapt─â. (~ de dezvoltare.) 3. func╚Ťie, rang, (├«nv.) ridicare. (Are ~ de director.) 4. pozi╚Ťie, rang, situa╚Ťie, treapt─â, (├«nv.) stepen─â. (~ cel mai ├«nalt ├«n ierarhia social─â.)
zi-gr├íd s. f. ÔŚŐ ÔÇ×Estim─ârile revistei sunt bazate pe utilizarea etalonului zi-grad. O zi-grad este intervalul de 24 de ore a c─ârui temperatur─â medie scade sub 18,3 grade Celsius ÔÇô punctul la care este considerat─â necesar─â ├«nc─âlzirea artificial─â.ÔÇŁ Sc. 28 XII 73 p. 6 //din zi + grad//
GRAD (< fr., lat.) s. n. 1. Unitate de m─âsur─â a unor m─ârimi fizice ├«n cadrul anumitor sisteme sau sc─âri de reperare (ex. g. areometric). ÔŚŐ G. termometric = unitate de m─âsur─â pentru temperatur─â. Reprezint─â un interval de temperatur─â egal cu o unitate frac╚Ťiune dintr-un interval fundamental, definit ├«ntre dou─â temperaturi de referin╚Ť─â: g. Kelvin (simbol: K), egal cu frac╚Ťiunea 1/273,16 din intervalul de temperatur─â cuprins ├«ntre zero absolut (0 K) ╚Öi punctul triplu al apei (173,16 K); g. Celsius (simbol: ┬░C), egal cu gradul Kelvin; g. Fahrenheit (simbol: ┬░F), egal cu 0,555 K; g. R├ęaumur (simbol: ┬░R), egal cu 1,25 K. V. temperatur─â. 2. Unitate de m─âsur─â a unghiurilor. V. centezimal, sexagesimal. 3. G. de libertate = fiecare dintre parametrii independen╚Ťi care caracterizeaz─â posibilit─â╚Ťile de mi╚Öcare ale unui sistem mecanic. 4. (MAT.) Gradul unui monom = a) (├«n raport cu o m─ârime literal─â) exponentul literei respective; b) (├«n raport cu dou─â sau mai multe m─ârimi literale) suma exponen╚Ťilor acestor litere. ÔŚŐ Gradul unui polinom = cel mai mare dintre gradele monoamelor care ├«l alc─âtuiesc. 5. Diviziunea a unei sc─âri de reperare ├«n cadrul unui anumit sistem de m─âsuri al unor m─ârimi (ex. g. areometric, g. de duritate etc.). 6. Valoare relativ─â a unei m─ârimi ├«n raport cu o valoare de referin╚Ť─â. ÔŚŐ G. alcoolic = propor╚Ťia de alcool absolut, exprimat─â ├«n procente, dintr-o b─âutur─â sau solu╚Ťie alcoolic─â; exprim─â t─âria alcoolic─â a acesteia. 7. Criteriu de apreciere calitativ─â a unor produse sau a proceselor executate de anumite ma╚Öini, instala╚Ťii etc. (ex. g. de umplere, g. de ├«ndesare etc.). 8. (GEOGR.) G. de latitudine = unitate de m─âsur─â a latitudinii, egal─â cu un g. sexagesimal, corespunz├ónd unei lungimi medii de 111,05 km. G. de longitudine = unitate de m─âsur─â a longitudinii, egal─â cu un g. sexagesimal, corespunz├ónd unei lungimi care variaz─â, ├«n func╚Ťie, de latitudine, de la Ecuator (111,3 km) spre poli (0 km). 9. G. de seismicitate v. seismic, scar─â ~. 10. (LINGV.) G. de compara╚Ťie = form─â pe care o iau adjectivul ╚Öi unele adverbe pentru a ar─âta m─âsura ├«n care un substantiv sau un verb determinat de acestea posed─â caracteristica exprimat─â prin adjectivul sau adverbul respectiv. 11. Treapt─â, nivel, stadiu (al unei situa╚Ťii, st─âri etc.). ÔŚŐ G. de rudenie = raportul de apropiere ├«ntre rude; se calculeaz─â dup─â num─ârul na╚Öterilor ce despart dou─â rude ├«n linie dreapt─â (ascendent─â sau descendent─â), respectiv dup─â num─ârul na╚Öterilor de la fiecare rud─â p├ón─â la cel mai apropiat descendent comun, ├«nsumate. ÔŚŐ Loc. ├Än ultimul grad = ├«n stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 12. Treapt─â ├«n ierarhia administrativ─â, corespunz─âtoare unei anumite func╚Ťii. ÔŚŐ G. militar = fiecare dintre treptele ierarhiei militare. ├Än armata Rom├óniei, g. m. sunt: soldat, pentru solda╚Ťi; frunta╚Ö, caporal ╚Öi sergent pentru grada╚Ťi; sergent major, plutonier, plutonier major ╚Öi plutonier adjutant pentru subofi╚Ťeri; maistru militar clasa a IV-a, maistru militar clasa a III-a, maistru militar clasa a II-a, maistru militar clasa I ╚Öi maistru militar principal pentru mai╚Ötri militari; sublocotenent, locotenent ╚Öi c─âpitan (c─âpitan-locotenent la marina militar─â) pentru ofi╚Ťeri inferiori; maior, locotenent-colonel, colonel (respectiv c─âpitan de rangul III, c─âpitan de rangul II ╚Öi c─âpitan de rangul I la marina militar─â) pentru ofi╚Ťerii superiori; general de brigad─â, general de divizie (respectiv contra-amiral, viceamiral, amiral la marina militar─â), general de corp de armat─â pentru generali ╚Öi amirali, mare╚Öal al Rom├óniei.
GRAD s. n. (< lat. gradus, cf. fr. grade, it. grada, germ. Grad): 1. unitate de m─âsur─â a ├«nsu╚Öirilor exprimate de adjective ╚Öi a caracteristicilor exprimate de adverbe. ÔŚŐ ~ de compara╚Ťie: form─â pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a ar─âta m─âsura ├«n care un obiect prezint─â o ├«nsu╚Öire (├«n raport cu un alt obiect sau cu el ├«nsu╚Öi, ├«ntr-o alt─â ├«mprejurare). ├Än limba rom├ón─â exist─â trei g. de compara╚Ťie ale adjectivelor ╚Öi adverbelor: pozitivul, comparativul ╚Öi superlativul (v. fiecare dintre aceste no╚Ťiuni). 2. unitate de apreciere a pozi╚Ťiei pe care o are rela╚Ťia de subordonare ├«n cadrul frazei, raportat─â at├ót la locul propozi╚Ťiei subordonate, c├ót ╚Öi la calitatea propozi╚Ťiei regente. Din acest punct de vedere, exist─â subordonate de gradul I (cele care depind direct de o regent─â principal─â) ╚Öi subordonate de gradul II (cele care depind direct de o regent─â subordonat─â).
GRAD cf. sl. đ│pađ┤ĐŐ ÔÇ×grindin─âÔÇŁ ╚Öi sl. đ│pađ┤đŻđ╝đŞp (Weig). 1. Grad zis ╚Öi Grid (sic) V─âsii, ard., 1700 (BCI XII 69); Grad pren. (Dm; Mar); fam., act.; -ul ╚śarbanovici 1348, vlah din Serbia (A Ist III 85; DR I 196). 2. Grada b. (╚śtef); ÔÇô Dum╚Öa (16 A I 106). 3. Grade (AO X 129); -a pren. (P11 fila 27; Giur 81; 16 B IV 104); -a, c─âl─âra╚Ö, 1655 (Sd IV 38). 4. Gradi fam. (Isp IV2). 5. Gradoe (AO XVIII 474). 6. Gredescul (Bez I 22); Gr─âdescu, mold. -escul, Stoica (17 B II 175): -e╚Öti neam bra╚Öovean, 1780 (BCI XII 88); -e╚Öti s. (Dm). 7. Gr─âdan, Ioan, ard. (Met 138). 8. Gr─âdoman, boier 1521 ÔÇô 29 (P. Gov. f┬░14 vo) v. ╚Öi GR─éD.
GR─éD sau G├ÄRD < sl. đ│pĐŐđ┤ĐŐ ÔÇ×m├«ndruÔÇŁ. I. 1. ÔÇô (17 B III 137). 2. + -in─â: Gr─âdin─â b. 1622 (RI VIII 199; Mo╚Ť); ÔÇô din Putna (16 A II 58); N. fiul Gr─âdinei din Trotu╚Ö, 1656 (Sd VII 380), sau < subst. gr─âdin─â. 3. Gr─âdinca f., 1628 (Tut 33, 44). 4. Cu met. G─ârdine╚Öti s. A se compara cu formele teniei Gard ╚Öi Grad. II. 1. G├«rdul (16 B IV 232). 2. G├«rde scris ╚Öi G├«rde (Dm). 3. G├«rdovici (Dm); G├«rdea, mold. (Dm; Arh); munt., 1483 (╚Ü-Rom 331); G├«rd/e╚Öti ╚Öi -oaia ss. 4. G├«rdani ╚Öi G├«rd─âneasa ss. 5. G├«rdei, Valea, t. (17 B I 357). 6. G├«rdoman boier (Rel). III. Grid form─â din Ardeal: 1. Grid, V., pren., ard., 1696; ÔÇô Ion, ard. (RI XIII 281); ÔÇô (Sd X); ÔÇô din B├«rsa (Ard). 2. -an, Gridan, P. (T-Jiu).
-GRAD ÔÇ×mers, merg─âtor, treapt─âÔÇŁ. ÔŚŐ L. gradus ÔÇ×mers, treapt─âÔÇŁ > fr. -grade, engl. id., germ. -grad, it. -grado > rom. -grad.
├«nt├ólnire de gradul trei expr. (adol.) ├«nt├ólnire ├«ntre fete care se s─ârut─â ╚Öi se str├óng ├«n bra╚Ťe, ├«ntr-un simulacru de lesbianism.
rude de gradul unu expr. (de╚Ť.) de╚Ťinu╚Ťi din aceea╚Öi celul─â, care au rela╚Ťii homosexuale.
tovar─â╚ÖuÔÇÖ gradu expr. (mil. ÔÇô ├«n anii regimului comunist) ofi╚Ťer.

Grad dex online | sinonim

Grad definitie

Intrare: grad (subst.)
grad 2 pl. -uri substantiv neutru
grad 1 pl. -e substantiv neutru
Intrare: Gr─âd
Gr─âd
Intrare: Grad
Grad
Intrare: grad (suf.)
grad 3 suf.
Intrare: zi-grad
zi-grad substantiv feminin