grăuncior definitie

7 definiții pentru grăuncior

GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.
GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.
GRĂUNCIÓR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. – Pronunțat: -cior.
grăunciór (gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioáre
grăunciór s. n. (sil. -cior), pl. grăuncioáre
grăuncĭór n., pl. oare. Grăunte mic, zgrăbunță, gránul.
GRĂUNCIÓR, grăunciori, s. m. Formă de plural (masculin) menționată în DEX. Vezi STATOLÍT. 2. (Bot.) Incluziune intracelulară, solidă, de grăunciori de amidon, la plante.

grăuncior dex

Intrare: grăuncior
grăuncior 2 pl. -i substantiv masculin
grăuncior 1 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: grp-un-cior