grăpat definitie

19 definiții pentru grăpat

GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1.
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1.
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți și a nivela cu grapa pămîntul arat; a boroni. Pămîntul măsurarăm... După ce-l ararăm, îl grăparăm. TEODORESCU, P. P. 139. ◊ Absol. Haideți, fraților, la plug! Să arăm și să grăpăm, Grîu curat să sămănăm. ANT. LIT. POP. I 145.
GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; mărunțirea și nivelarea cu grapa a pămîntului arat; boronit. Înainte de răsărirea bumbacului trebuie executat grăpatul culturii.
grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză
grăpát s. n.
grăpá vb., ind. prez. 1 sg. grăpéz, 3 sg. și pl. grăpeáză
grăpát s. n.
GRĂPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)
GRĂPÁT s. (AGRIC.) grăpare, (rar) grăpătură, (pop.) boronire, boronit, (reg.) târșit. (~ul solului cu grapa.)
A GRĂPÁ ~éz tranz. (pământul arat) A lucra cu grapa; a boroni. /Din grapă
grăpà v. a trage cu grapa.
grap v. tr. V. grăpez.
grăpéz v. tr. (d. grapă). Sfărîm pămîntu cu grapa. – Maĭ rar eŭ grap, tu grapĭ, el grapă. V. ar.
GRĂPA vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)
GRĂPAT s. (AGRIC.) grăpare, (rar) grăpătură, (pop.) boronire, boronit, (reg.) tîrșit. (~ solului cu grapa.)
grăpá, grăpez, vb. tranz. – A mărunți pământul arat cu grapa. – Din grapă (DEX, MDA).

grăpat dex

Intrare: grăpat (part.)
grăpat 2 part. participiu
Intrare: grăpa
grăpa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: grăpat (s.n.)
grăpat 1 s.n. substantiv neutru (numai) singular