GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1.

GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1.

GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți și a nivela cu grapa pămîntul arat; a boroni. Pămîntul măsurarăm... După ce-l ararăm, îl grăparăm. TEODORESCU, P. P. 139. ◊ Absol. Haideți, fraților, la plug! Să arăm și să grăpăm, Grîu curat să sămănăm. ANT. LIT. POP. I 145.

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpá vb., ind. prez. 1 sg. grăpéz, 3 sg. și pl. grăpeáză

GRĂPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)

A GRĂPÁ ~éz tranz. (pământul arat) A lucra cu grapa; a boroni. /Din grapă

grăpà v. a trage cu grapa.

grap v. tr. V. grăpez.

grăpéz v. tr. (d. grapă). Sfărîm pămîntu cu grapa. – Maĭ rar eŭ grap, tu grapĭ, el grapă. V. ar.

GRĂPA vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)

grăpá, grăpez, vb. tranz. – A mărunți pământul arat cu grapa. – Din grapă (DEX, MDA).