grămadă definitie

2 intrări

20 definiții pentru grămadă

GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire[1]. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc. pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire organizată de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.
GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc. pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire organizată de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.
GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de lucruri (de același fel) așezate unele peste altele (în neorînduială); cantitate mare dintr-un material strîns la un loc (în formă de movilă). Zac în soare grămezi de var și nisip. STANCU, U.R.S.S. 165. Pe alocuri se zăreau grămezi de porumb auriu, curățit de foi. SANDU-ALDEA, U. P. 136. Azi grămezi mai sînt, de piatră, din cetatea cea de ieri. EMINESCU, O. IV 116. Cîte cinci mi-i așeza, Nouă grămezi că făcea. TEODORESCU, P. P. 512. ◊ Fig. Pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă. ANGHEL, Î. G. 37. De subt marginile depărtate ale văzduhului de pretutindeni, nenumărate grămezi vinete de nouri posomorîți, cu frunți îndrăznețe și amenințătoare, se iviră fără de veste. HOGAȘ, M. N. 175. ◊ (În comparații și metafore) Argatul, atras de gemetele lui Vasile, se îndreptă spre poiată, îl găsi grămadă în fundul poieții. BUJOR, S. 93. Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. COȘBUC, P. I 223. ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos în nesimțire (ca o masă inertă). S-au ridicat cu picioarele în sus și au căzut grămadă sub oiște. PREDA, Î. 26. Și Ben-Omar – un leș la chip – S-a prăbușit grămadă jos. TOMA, C. V. 49. Căzu grămadă în fundul poieții, ținîndu-se cu mîna de cap și văitîndu-se înăbușit. BUJOR, S. 93. A da (sau a face, a pune) pe cineva grămadă (jos) = a trînti, a doborî (pe cineva); p. ext. a omorî (pe cineva). Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos. COȘBUC, P. I 199. De-ar fi dorul vînzător, Io m-aș face negustor; L-aș face grămadă-n șură Și l-aș da cui îmi dă gură. HODOȘ, P. P. 35. Claie peste grămadă v. claie. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Cantitate, număr mare; mulțime, sumedenie, puzderie. Grămezi de leși fugeau alungate. SADOVEANU, O. I 254. Pe-un cîmp, o grămadă de oameni prăfuiți, osteniți, aduși de șale, merg delaolaltă. GÎRLEANU, L. 43. I-au dat o grămadă de bani. SBIERA, P. 132. E bolnavă de-o grămadă de vreme. RETEGANUL, P. I 24. ◊ Loc. adv. Cu grămada = în număr mare, cu duiumul, cu nemiluita. Cădeau d-a stînga și d-a dreapta lui cu grămada. ISPIRESCU, L. 170. Cîrdurile de gîște sălbatice... trec mereu cu grămada d-a lungul Buzăului. ODOBESCU, S. III 23. ◊ (În metafore și comparații) Cei mai mici, de foame-aduși, Se scîncesc și plîng grămadă Pe la uși. COȘBUC, P. I 224. Toți banii ce fur din țară [boierii] îi duc pe tot anul grămadă în străinătate, ca să încurajeze industria străină. BOLLIAC, O. 238.
grămádă s. f., g.-d. art. grămézii; pl. grămézi
grămádă s. f., g.-d. art. grămézii; pl. grămézi
GRĂMÁDĂ s., adv. 1. s. maldăr, morman, movilă, purcoi, (rar) strânsură, (pop.) troian, (reg.) mâglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. s. v. teanc. 3. s. v. mulțime. 4. s. v. ceată. 5. s. mulțime, (fig.) armată. (O ~ de muncitori.) 6. s. (SPORT; la rugbi) meleu. 7. adv. v. buluc. 8. s. mulțime, seamă. (Și-a rezolvat o ~ de probleme.) 9. s. mulțime, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vești.) 10. s. mulțime, șir, (fam.) cârd. (A trecut o ~ de ani de când nu ne-am văzut.)
grămádă (grămézi), s. f.1. s. f.1. Cantitate mare de obiecte strînse la un loc, morman. – 2. Cantitate, mulțime. – 3. (Mold., Bucov.) Comunitate, obște. – Mr., megl. grămadă. Sl. (bg., sb.) gramada (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 141; Berneker 345; DAR), cf. pol. gromada, mag. garmada, alb. germadha „ruine” (Meyer 119). Totuși, Lahovary 331 crede că este vorba de un cuvînt anterior indoeurop.Der. (în)grămădi, vb. (a pune la un loc, a acumula, a aduna; a înghesui); îngrămădeală, s. f. (aglomerație, înghesuială).
GRĂMÁDĂ1 adj. În cantitate mare. /<sl. gramada
GRĂMÁDĂ2 ~ézi f. 1) Cantitate mare de lucruri, de materiale puse unele peste altele în neorânduială. 2) Grup numeros și neorganizat (de ființe); droaie; mulțime. ~ de haine. ~ de bani. [G.-D. grămezii] /<sl. gramada
grămadă f. 1. mulțime de lucruri puse unele peste altele: o grămadă de cărți; 2. fig. adunătură: grămadă de oameni. [Slav. GRAMADA].
grămádă f., pl. grămezĭ (vsl. gramada și gromada, bg. sîrb. gramada; ung. garmada). Mulțime de lucrurĭ puse unele peste altele: grămezĭ de haĭne, de lemne, de mere. Fam. Mare cantitate: o grămadă de oamenĭ. A cădea grămadă, a cădea fără simțire. Claĭe peste grămadă, unu peste altu: Jidaniĭ ședeaŭ claĭe peste grămadă în căruță. Cu grămada, în bloc, toțĭ odată: Jidaniĭ veneaŭ de peste Nistru cu grămada.
GRĂMA s., adv. 1. s. maldăr, morman, movilă, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. s. maldăr, teanc, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla o ~ de dosare.) 3. s. duium, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. și pop.) mare, poiede, (înv. și reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălabă, (Transilv. și Mold.) silă, (înv.) mulțit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (O ~ de trupe inamice.) 4. s. bandă, buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grup, mulțime, pîlc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Olt. și Ban.) clapie, (înv.) cin, tacîm. (O ~ de copii.) 5. s. mulțime, (fig.) armată. (O ~ de muncitori.) 6. adv. buluc, droaie, gloată, valvîrtej. (Se repezeau ~ la el.) 7. s. mulțime, seamă. (Și-a rezolvat o ~ de probleme.) 8. s. mulțime, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vești.) 9. s. mulțime, șir, (fam.) cîrd. (A trecut o ~ de ani de cînd nu ne-am văzut.)
GRĂMADĂ. Subst. Grămadă, grămăjoară (dim.), grămăjuie (pop.), îngrămădeală, îngrămădire, grămădeală (pop.), grămădire (pop.), morman, maldăr, măldăruș (dim.), cladă (reg.), cladără (reg.), mîglă (reg.), posmol (înv.), momîie, mogîldeață, nămol (fig.), pală; vraf, teanc; claie, clăiță (dim.), plastă (reg.), șiră, gireadă (reg.), stog, stogușor (dim.), căpiță, căpicioară (dim.), ploscă (reg.), purcoi, purcoiaș (dim.), porșor (reg.), porcan, glugă; stivă; bocșă (reg.); plivitură. Vb. A îngrămădi, a grămădi (pop.), a vozî (reg.), a clădi, a măldări (rar), a face clăi, a clăi (reg.), a face căpițe, a căpiți (rar), a stivui, a stiva (rar), a fi (a sta) purcoi, a fi (a sta) grămadă. Adv. Cu grămada, la grămadă, claie peste grămadă. V. dezordine, mulțime.
GRĂMÁDĂ (< sl.) s. f. 1. Cantitate mare de lucruri sau de materiale așezate la un loc. 2. Cantitate, număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime (2). ◊ Loc. Cu grămada = în număr mare, cu duiumul, cu nemiluita. 3. (SPORT) Grupare în jocul de rugby formată din opt jucători înaintași care acționează de obicei înaintea liniei de trei sferturi, având sarcina de a furniza acesteia cât mai multe mingi. Poate fi ordonată (dictată de arbitru) sau spontană (din necesități tactice).
GRĂMADĂ, nume de familie, bucovinean subst.
a fi (prost) făcut grămadă expr. (iron.) a fi prost / nerod.
claie peste grămadă expr. în dezordine, de-a valma.
mai mult de-o grămadă I adv. deloc. II pron. neg. (în propoziții afirmative) nimic.
o grămadă loc. adv. foarte mult.
prost ca noaptea / de dă în gropi / făcut grămadă expr. (d. oameni) cretin, imbecil, tembel.

grămadă dex

Intrare: grămadă
grămadă substantiv feminin
Intrare: Grămadă
Grămadă