GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie.

GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie.

GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. Grămăjoară. Culegea cîrpe, tablă, fier vechi. Făcea din ele o grămăjuie, și pe urmă vindea grămăjuia. PAS, Z. I 197. O grămăjuie de tăciuni, care fumegau pe sfîrșite. SADOVEANU, O. V 227.

grămăjúie (pop.) s. f., art. grămăjúia, g.-d. art. grămăjúii; pl. grămăjúi

grămăjúie s. f., art. grămăjúia, g.-d. art. grămăjúii; pl. grămăjúi

grămăgĭoáră (est) și -joáră (vest) f., pl. e (oa dift.) și grămăjuĭe f., pl. uĭ. Grămadă mică.