grăitor definitie

13 definiții pentru grăitor

GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.
GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.
GRĂITÓR2, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. (Despre probe, mărturii, exemple) Convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare.
GRĂITÓR1, grăitori, s. m. (Regional) Vornicel, chemător. Grăitorul miresei o dă pe mireasă în mîna grăitorului mirelui, el o primește cu bucurie. SEVASTOS, N. 233.
GRĂITÓR2, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Convingător, elocvent, concludent. – Din grăi + suf. -(i)tor.
GRĂITÓR1, grăitori, s. m. (Reg.) Vornicel. – Din grăi + suf. -(i)tor.
grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre
grăitór adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre
GRĂITÓR adj. v. convingător.
GRĂITÓR s. v. pețitor.
GRĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care grăiește; cu facultatea de a grăi. Papagal ~. 2) Care constituie o dovadă serioasă; vorbitor de la sine; semnificativ. /a grăi + suf. ~tor
GRĂITOR adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.)
grăitor s. v. PEȚITOR.

grăitor dex

Intrare: grăitor (adj.)
grăitor 1 adj. adjectiv
  • silabisire: gră-i-tor
Intrare: grăitor (pers.)
grăitor 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: gră-i-tor