Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru gr─âitor

GR─éIT├ôR, -O├üRE, gr─âitori, -oare, adj. Care gr─âie╚Öte; (├«n special) conving─âtor, elocvent, concludent. Dovad─â gr─âitoare. [Pr.: gr─â-i-] ÔÇô Gr─âi + suf. -tor.
GR─éIT├ôR, -O├üRE, gr─âitori, -oare, adj. Care gr─âie╚Öte; (├«n special) conving─âtor, elocvent, concludent. Dovad─â gr─âitoare. [Pr.: gr─â-i-] ÔÇô Gr─âi + suf. -tor.
GRĂITÓR2, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. (Despre probe, mărturii, exemple) Convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare.
GRĂITÓR1, grăitori, s. m. (Regional) Vornicel, chemător. Grăitorul miresei o dă pe mireasă în mîna grăitorului mirelui, el o primește cu bucurie. SEVASTOS, N. 233.
GR─éIT├ôR2, -O├üRE, gr─âitori, -oare, adj. Conving─âtor, elocvent, concludent. ÔÇô Din gr─âi + suf. -(i)tor.
GR─éIT├ôR1, gr─âitori, s. m. (Reg.) Vornicel. ÔÇô Din gr─âi + suf. -(i)tor.
grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre
grăitór adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre
GRĂITÓR adj. v. convingător.
GR─éIT├ôR s. v. pe╚Ťitor.
GRĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care grăiește; cu facultatea de a grăi. Papagal ~. 2) Care constituie o dovadă serioasă; vorbitor de la sine; semnificativ. /a grăi + suf. ~tor
GRĂITOR adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.)
grăitor s. v. PEȚITOR.

Gr─âitor dex online | sinonim

Gr─âitor definitie

Intrare: gr─âitor (adj.)
gr─âitor 1 adj. adjectiv
  • silabisire: gr─â-i-tor
Intrare: gr─âitor (pers.)
gr─âitor 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: gr─â-i-tor