grădinar definitie

12 definiții pentru grădinar

GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.
GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.
GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Cultivator profesionist al unei grădini (mai ales de zarzavat); persoană angajată pentru cultivarea și întreținerea unei grădini. V. horticultor. Nu e peste putință grădinarului priceput și răbdător să îndrepteze un copăcel fraged pornit să crească strîmb. CARAGIALE, O. I 304. Învățătorul este pentru un tînăr, aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 18. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar (sau grădinarului) v. castravete.
grădinár s. m., pl. grădinári
grădinár s. m., pl. grădinári
GRĂDINÁR s. v. horticultor.
GRĂDINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu creșterea legumelor și a florilor. /grădină + suf. ~ar
grădinar m. cel ce lucrează în grădini.
grădinár m. (d. grădină; bg. gradinar). Om, femeĭe care îngrijește grădina saŭ se ocupă de grădinărie. – Fem. -ăreásă, pl. ese, și -íță, pl. e.
GRĂDINAR s. florar, horticultor. (Un ~ renumit în creșterea trandafirilor.)
GRĂDINARI 1. Com. în jud. Caraș-Severin, pe Caraș; 2/214 loc. (1995). Stație de c. f. Până în 1965 s-a numit Cacova. 2. Com. în jud. Giurgiu pe Argeș; 3.561 loc. (1995). Expl. de petrol și balast. Mat. de constr. Stație de c. f. Biserică având dublu hram, Adormirea Maicii Domnului și Sf. Treime (1877), în satul Tântava. 3. Com. în jud. Olt; 2.549 loc. (1955). Biserica Sf. Gheorghe (1577) în satul Grădinari.
a vinde castraveți grădinarului expr. a da explicații într-o problemă cuiva care o cunoaște mai bine decât cel care vrea să-l lămurească.

grădinar dex

Intrare: grădinar
grădinar substantiv masculin admite vocativul