15 definiții pentru grădinărit
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc,
vb. IV.
Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din
grădinar. GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesia grădinarului; grădinărie. –
V. grădinări. GRĂDINĂRÍ, grădinăresc,
vb. IV.
Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din
grădinar. GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesiunea grădinarului; grădinărie. –
V. grădinări. GRĂDINĂRÍ, grădinăresc,
vb. IV.
Intranz. A cultiva și a întreține o grădină (mai ales de zarzavat).
GRĂDINĂRÍT s. n. Faptul de
a grădinări; profesiunea grădinarului, a cultivării grădinilor.
V. horticultură.
grădinărí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. grădinărésc,
imperf. 3
sg. grădinăreá;
conj. prez. 3 să grădinăreáscă
grădinărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. grădinăreáscă GRĂDINĂRÍT s. v. horticultură. A GRĂDINĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de grădinar; a fi grădinar. /Din grădinar GRĂDINĂRÍT n. Cultivare a terenului grădinii. /v. a grădinări grădinărít n., pl. urĭ. Cultura legumelor.
GRĂDINĂRIT s. grădinărie, horticultură. (Se ocupă cu ~.) Grădinărit dex online | sinonim
Grădinărit definitie
Intrare: grădinări
grădinări conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: grădinărit
grădinărit substantiv neutru (numai) singular