Dicționare ale limbii române
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesia grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesiunea grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. A cultiva și a întreține o grădină (mai ales de zarzavat).
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
GRĂDINĂRÍT s. n. Faptul de a grădinări; profesiunea grădinarului, a cultivării grădinilor. V. horticultură.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
grădinărít s. n.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
grădinărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. grădinăreáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
grădinărít s. n.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
GRĂDINĂRÍT s. v. horticultură.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A GRĂDINĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de grădinar; a fi grădinar. /Din grădinar
- sursa: NODEX 2002
- permalink
GRĂDINĂRÍT n. Cultivare a terenului grădinii. /v. a grădinări
- sursa: NODEX 2002
- permalink
grădinărít n., pl. urĭ. Cultura legumelor.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
GRĂDINĂRIT s. grădinărie, horticultură. (Se ocupă cu ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
grădinărit dex
Intrare: grădinări
grădinări
conjugarea a VI-a
grupa a IV-a
verb
intranzitiv
Intrare: grădinărit
grădinărit
substantiv neutru
(numai) singular