grădinărit definitie

15 definiții pentru grădinărit

GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesia grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesiunea grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. A cultiva și a întreține o grădină (mai ales de zarzavat).
GRĂDINĂRÍT s. n. Faptul de a grădinări; profesiunea grădinarului, a cultivării grădinilor. V. horticultură.
grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă
grădinărít s. n.
grădinărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. grădinăreáscă
grădinărít s. n.
GRĂDINĂRÍT s. v. horticultură.
A GRĂDINĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de grădinar; a fi grădinar. /Din grădinar
GRĂDINĂRÍT n. Cultivare a terenului grădinii. /v. a grădinări
grădinărít n., pl. urĭ. Cultura legumelor.
GRĂDINĂRIT s. grădinărie, horticultură. (Se ocupă cu ~.)

grădinărit dex

Intrare: grădinări
grădinări conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: grădinărit
grădinărit substantiv neutru (numai) singular