GRÂUȘÓR s. m. 1. Diminutiv al lui grâu; grâuleț. 2. (Bot.; pop.) Untișor. [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -ușor.

GRÂUȘÓR s. m. 1. Diminutiv al lui grâu; grâuleț. 2. (Bot.; pop.) Untișor. [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -ușor.

GRÎUȘÓR, grîușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui grîu; grîuleț. Vineții porumbei De sus jos că s-or lăsa, În casă că ne-or intra, Grîușor c-or aduna. TEODORESCU, P. P. 39. 2. (Bot.) Untișor.

GRÂUȘÓR, grâușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui grâu. 2. (Bot.) Untișor.

grâușór (grâ-u-) s. m.

grâușór s. n. (sil. grâ-u-), pl. grâușoáre

GRÂUȘÓR s. 1. grâuleț. 2. v. untișor.

GRÂUȘÓR ~oáre n. (diminutiv de la grâu) Plantă erbacee cu tulpina scurtă, neramificată, având frunze de forma inimii, cărnoase și comestibile; untișor. /grâu + suf. ~ușor

grăușor m. Mold. Bot. untișor.

grîușór m. (d. grîŭ). Est. O mică plantă ranunculacee ale căreĭ frunze, de formă cam rătundă, se mănîncă ca salată (ficária ranunculoides, ranúnculus ficária saŭ ficária vérna). Se numește și untișor (Vest).

GRÎUȘOR s. (BOT.) 1. grîuleț. 2. (Ranunculus ficaria) sălățea, untișor, (reg.) sălăgea, calce-mică, salată-de-cîmp, scînteiuțâ-galbenă, (Munt.) scorbutăriță.