Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 950630:

goz, gozuri, s.n. – (reg.) 1. Fân: „Acoperișul colibei e acoperit cu goz, fân, mai mult cu pământ” (AER, 2010: 91; Săpânța). 2. Rest, gunoi, mizerie: „Curțile le măturară, / Gozu-n poale că-l luară” (Calendar, 1980: 134). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). ♦ (onom.) Gozu, poreclă. – Din magh. gaz „buruiană, bălărie” (Șăineanu, Scriban, DA, DER, DEX, MDA).

Gozură dex online | sinonim

Gozură definitie

Creare CV Creare CV