GOSPODĂRIOÁRĂ, gospodărioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gospodărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Gospodărie + suf. -ioară.

GOSPODĂRIOÁRĂ, gospodărioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gospodărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Gospodărie + suf. -ioară.

GOSPODĂRIOARĂ, gospodărioare, s. f. Diminutiv al lui gospodărie (1). Face două norme pe zi. Și-i mai rămîn ceasuri și pentru gospodărioara lui. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 411, 1/4.

gospodărioáră (fam.) (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. gospodărioárei; pl. gospodărioáre

gospodărioáră s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. gospodărioárei; pl. gospodărioáre