gospodină definitie

10 definiții pentru gospodină

GOSPODÍNĂ, gospodine, s. f. Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei, ale casei familiale; casnică. ♦ Femeie pricepută în treburile gospodăriei, ale casei familiale. ◊ (Adjectival) Femeie foarte gospodină. ♦ Stăpâna unei gospodării. – Din sl. gospodinĭ.
GOSPODÍNĂ, gospodine, s. f. Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei, ale casei familiale; casnică. ♦ Femeie pricepută în treburile gospodăriei, ale casei familiale. ◊ (Adjectival) Femeie foarte gospodină. ♦ Stăpâna unei gospodării. – Din sl. gospodinĭ.
GOSPODÍNĂ, gospodine, s. f. 1. Femeie a cărei ocupație principală este gospodăria casnică; p. ext. femeie pricepută în ale gospodăriei. Zeci de mii de femei gospodine sprijină cu avînt munca sfaturilor populare, acțiunile lor edilitare, culturale, sociale, munca pentru descoperirea resurselor locale, pentru dezvoltarea industriei locale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2676. Iute, dar, cum numai o sprintenă gospodină știe, ea adormi pe Dorin... și se găti de drum. SLAVICI, N. I 307. Trebuie să știi, cucoane Grigori, că nu se află mai bună gospodină pe fața pămîntului. ALECSANDRI, T. I 45. ◊ (Adjectival) Cucoana Mărioara... trecea cu drept cuvînt de cea mai gospodină și mai harnică femeie de pe meleagurile acelea. HOGAȘ, DR. II 102. Cu nevasta gospodină, Ochiu-i vesel, casa-i plină. BELDICEANU, P. 87. 2. Stăpîna casei, a gospodăriei. Așteptînd gospodina, vorbăreț și dezghețat ne destăinui păsurile. C. PETRESCU, S. 30. Gospodina casei... stă dinaintea hornului... torcînd. La TDRG. Ba poftim, mătușă, nu-ți fie cu supărare, zise gospodina, că mai avem de-ale gurii. ȘEZ. II 189.
gospodínă s. f., g.-d. art. gospodínei; pl. gospodíne
gospodínă s. f., g.-d. art. gospodínei; pl. gospodíne
GOSPODÍNĂ s. v. casnică.
GOSPODÍNĂ ~e f. 1) Femeie care se ocupă (numai) de gospodărie; casnică. 2) Femeie pricepută în treburile gospodăriei. 3) Stăpâna casei considerată în raport cu oaspeții. /<sl. gospodini
gospodină f. Mold. femeie casnică, econoamă, menajeră: ca o gospodină gătește mare masă AL. [Slav. GOSPODYNĬ].
gospodínă f., pl. e (vsl. gospodynïa, doamnă, rut. gospodinĕa, gazdă, econoamă). Femeĭe care are o gospodărie. Femeĭe care se pricepe în gospodărie, menajeră. Adj. O femeĭe gospodină.
GOSPODI s. casnică, (rar) menajeră.

gospodină dex

Intrare: gospodină
gospodină substantiv feminin admite vocativul