Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru gospod─âresc

GOSPOD─éR├ëSC, -E├üSC─é, gospod─âre╚Öti, adj. 1. Care apar╚Ťine sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. ÔÇô Gospodar + suf. -esc.
GOSPOD─éR├Ź, gospod─âresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. ╚Öi refl. A conduce sau a face treburile unei gospod─ârii sau, p. ext., ale unei institu╚Ťii, organiza╚Ťii etc. 2. Refl. ╚Öi tranz. fact. A ├«ntemeia sau a face pe cineva s─â-╚Öi ├«ntemeieze o gospod─ârie (prin c─âs─âtorie); a (se) c─âp─âtui. ÔÇô Din gospodar.
GOSPOD─éR├ëSC, -E├üSC─é, gospod─âre╚Öti, adj. 1. Care apar╚Ťine sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. ÔÇô Gospodar + suf. -esc.
GOSPOD─éR├Ź, gospod─âresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. ╚Öi refl. A conduce sau a face treburile unei gospod─ârii, ale unei institu╚Ťii, organiza╚Ťii etc. 2. Refl. ╚Öi tranz. fact. A ├«ntemeia sau a face pe cineva s─â-╚Öi ├«ntemeieze o gospod─ârie (prin c─âs─âtorie); a (se) c─âp─âtui. ÔÇô Din gospodar.
GOSPOD─éR├ëSC, -E├üSC─é, gospod─âre╚Öti, adj. 1. De bun gospodar, de om chibzuit, econom, cu grij─â pentru bunurile pe care le administreaz─â, cu socoteal─â. Spirit gospod─âresc. Ôľş Baz├«ndu-se pe ini╚Ťiativa gospod─âreasc─â ├«n ac╚Ťiunea de valorificare a resurselor existente ├«n regiuni, raioane ╚Öi ora╚Öe, industria local─â este chemat─â s─â produc─â c├«t mai multe bunuri de larg consum necesare oamenilor muncii. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2789. Gr├«ul e copt, nu mai poate suferi ├«nt├«rziere. ÔÇô Apoi, cucoane, m─â prind eu s─â ╚Ťi-l secer. ÔÇô Cum, singur? ÔÇô Asta-i treaba mea, cucoane. Eu m─â prind s─â ╚Ťi-l dau ├«n girezi. Nu-i cuv├«nt gospod─âresc? CREANG─é, P. 156. 2. Bine administrat, ├«nst─ârit, bogat, chivernisit. Satul era gospod─âresc ╚Öi s─âtenii p─âreau cuprin╚Öi. SADOVEANU, O. I 34.
GOSPOD─éR├Ź, gospod─âresc, vb. IV. 1. Intranz. A conduce treburile casei, a ├«ngriji de gospod─ârie. Acum avea bietul om de toate; dar─â ce s─â fac─â, c─â nu putea gospod─âri! Deci ╚Öi-au propus s─â mearg─â-n lume s─â ├«nve╚Ťe minte. SBIERA, P. 234. ÔÖŽ A face treburile necesare ├«ntr-o gospod─ârie. Penelopa r─âmase sus ca s─â gospod─âreasc─â prin cas─â. BART, E. 84. 2. Tranz. A conduce, a administra o institu╚Ťie (public─â). Minunata noastr─â clas─â muncitoare, condus─â de partid, a dovedit c─â poate gospod─âri ├«ntreprinderile f─âr─â burghezie, ├«mpotriva burgheziei ╚Öi mai bine dec├«t burghezia. REZ. HOT. I 293. 3. Refl. A ├«ntemeia o gospod─ârie (c─âs─âtorindu-se); a se a╚Öeza, a se c─âp─âtui. Daniil le vorbea despre via╚Ťa lui singuratec─â, despre mo╚Öioara ce avea, despre hot─âr├«rea lui de a se a╚Öeza ╚Öi a se gospod─âri de-al binelea. SADOVEANU, M. 116. S─â ne gospod─ârim, c─â avem de toate c├«te ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.
gospod─âr├ęsc adj. m., f. gospod─âre├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. gospod─âr├ę╚Öti
gospod─âr├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. gospod─âr├ęsc, imperf. 3 sg. gospod─âre├í; conj. prez. 3 s─â gospod─âre├ísc─â
gospod─âr├ęsc adj. m., f. gospod─âre├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. gospod─âr├ę╚Öti
gospod─âr├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. gospod─âr├ęsc, imperf. 3 sg. gospod─âre├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. gospod─âre├ísc─â
GOSPODĂRÉSC adj. v. casnic.
GOSPOD─éR├Ź vb. v. administra.
GOSPOD─éR├ëSC ~e├ísc─â (~├ę╚Öti) 1) Care este caracteristic pentru un gospodar priceput; de bun gospodar. 2) Care ╚Ťine de gospod─ârie; propriu gospod─âriei; casnic. /< gospodar + suf. ~esc
A GOSPOD─éR├Ź ~├ęsc 1. intranz. A fi gospodar; a ├«ngriji de o gospod─ârie. 2. tranz. 1) (gospod─ârii, institu╚Ťii, organiza╚Ťii) A administra (cu chibzuin╚Ť─â). 2) A face s─â se gospod─âreasc─â. /Din gospodar
A SE GOSPOD─éR├Ź m─â ~├ęsc intranz. A deveni gospodar (prin c─âs─âtorie); a-╚Öi ├«ntemeia o gospod─ârie. /Din gospodar
gospodăresc a. de gospodar: cuvânt gospodăresc CR.
gospod─âr├Č v. Mold. a conduce o cas─â.
1) gospod─âr├ęsc, -e├ísc─â adj. (d. gospodar). De gospodar, om casnic (serios): cas─â gospod─âreasc─â.
2) gospod─âr├ęsc v. intr. (d. gospodar). Tr─â─şesc ca un gospodar, ca un om casnic. V. tr. Lucrez lucrur─ş de gospod─ârie. Fac gospodar, om cu casa lu─ş: tata ╚Ö─ş-a gospod─ârit b─â─şe╚Ťi─ş.
GOSPOD─éRESC adj. casnic, domestic, familial. (Treburi ~.)
GOSPODĂRI vb. a administra, a cîrmui, a conduce, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (A ~ treburile publice.)
edilit├ír-gospod─âr├ęsc, -e├ísc─â adj. Privitor la ├«ntre╚Ťinerea ╚Öi ├«ngrijirea cl─âdirilor ╚Öi a ora╚Öului ÔŚŐ ÔÇ×Prim─âvara a declan╚Öat ├«n toate ora╚Öele ╚Öi comunele ╚Ť─ârii largi ac╚Ťiuni edilitar-gospod─âre╚Öti.ÔÇŁ R.l. 25 III 76 p. 5. ÔŚŐ ÔÇ×Realizarea unor obiective ╚Öi ac╚Ťiuni edilitar-gospod─âre╚Öti.ÔÇŁ R.l. 2 XII 81 p. 2 (din edilitar + gospod─âresc)

Gospod─âresc dex online | sinonim

Gospod─âresc definitie

Intrare: gospod─âresc
gospod─âresc adjectiv
Intrare: gospod─âri
gospod─âri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a