GÓSPEL s. n. muzică religioasă a negrilor înrudită cu bluesul și jazul. (< engl. gospel)

góspel s. n. (muz.) Tip de muzică religioasă a negrilor înrudită cu blues-ul și jazzul ◊ „[N. D.] este singurul muzician belgian care cântă gospel cu acel «feeling» al sudului american.” LAI 28 X 91 p. 2. ◊ „Dans lent blues-ul, gospelul [...]” D. 40/93 p. 16; v. și comics (1977) (din engl. gospel; BD 1968)

gospel song (cuv. engl.) v. negro spirituals.

GÓSPEL (cuv. american) subst. Cântec vesel, pe teme religioase, apărut în bisericile baptiste din S.U.A. Termenul a fost creat de compozitorul Th. Dorsey, care a compus și primele cântece de acest gen.