GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

GÓRNIC, gornici, s. m. (Învechit și regional) Păzitor de pădure; pădurar. Se spune că acel uncheș s-ar fi aflat... gornic, adică pădurar. SADOVEANU, V. F. 59. Tocmai cînd voia el să-și taie lemnele trebuincioase, vine gornicul. MARIAN, O. II 50. Niște gornici sau pădurari ai locului... cunoșteau toate potecile și înfundăturile codrilor. ODOBESCU, S. III 542.

górnic (reg.) s. m., pl. górnici

górnic s. m., pl. górnici

GÓRNIC s. v. croitor.

GÓRNIC s. v. pădurar, pândar.

górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier).

gorníc, gorníci, s.m. (reg., înv.) 1. pădurar. 2. paznic. 3. aprod. 4. insectă denumită și „croitor” sau capricorn.

gornic m. 1. Tr. pădurar; 2. numele popular al insectei capricorn. [Tras din slav. GORA, pădure].

górnic m. (pol. gornik, vsl. *gorĭnikŭ, d. gora, munte). Carp. Pădurar. Trans. Jitar, pîndar. Trans. vest (ung. gornyik). Aprod, ușier.

GORNIC s. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) croitor.

gornic s. v. PĂDURAR. PÎNDAR.

górnic, gornici, s.n. – 1. Paznic, pândar. 2. Pădurar: „Și eu, mândrucă, m-oi fa / Un gornicel hireșăl” (Bârlea, 1924: 57). ♦ (onom.) Gornic, nume de familie în Maramureș. – Din sl. *gorǐnikǔ (< gora „munte, pădure”) (Scriban, DER, DEX).

górnic, -i, s.n. – 1. Paznic, pândar. 2. Pădurar: „Și eu, mândrucă, m-oi fa / Un gornicel hireșăl” (Bârlea 1924: 57). – Din sl. *gorǐnikǔ (< gora „munte, pădure”).