GORDÚNĂ, gordune, s. f. (Transilv.) Contrabas. Găvan... apasă cu arcul pe strunele gordunei. REBREANU, I 12.

GORDÚNĂ, gordune, s. f. (Reg.) Contrabas. – Magh. gordon.

GORDÚNĂ s. v. contrabas.

gordúnă (gordúne), s. f. – Contrabas. – Var. gurdună. Mag. gordon (Scriban). În Trans., introdus în literatură de Rebreanu.

*gordúnă f., pl. e (ung. gordon și gordonka). Trans. Contrabas: strunele gorduneĭ, grohăitu gorduneĭ (Rebr. 1, 14 și 286).

gordună s. v. CONTRABAS.

gordúnă, gordune, (gurdună), s.f. – (reg.; muz.) Instrument muzical de mari dimensiuni cu coarde; contrabas: „O adus feciorii ceterași cu gordună să le cânte și să le djoace...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 241). – Et. nec. (MDA); din magh. gordon „contrabas” (Scriban, DLRM, DER).