gonococ definitie

9 definiții pentru gonococ

GONOCÓC, gonococi, s. m. Microb patogen care provoacă blenoragia. – Din fr. gonocoque.
GONOCÓC, gonococi, s. m. Microb patogen care provoacă blenoragia. – Din fr. gonocoque.
GONOCÓC, gonococi, s. m. Microb patogen, agent specific al blenoragiei și al complicațiilor ei.
gonocóc s. m., pl. gonocóci
gonocóc s. m., pl. gonocóci
GONOCÓC s.m. (Med.) Microb specific blenoragiei. [< fr. gonocoque, cf. gr. gonos – sămânță, kokkos – corp mic, rotund].
GONOCÓC s. m. microb specific blenoragiei. (< fr. gonocoque)
GONOCÓC ~ci m. med. Microb care provoacă blenoragia. /<fr. gonocoque
GONO-1 „origine, procreație, germinație, sămînță”. ◊ gr. gone, gonos „sămînță, urmaș, procreație” > fr. gono-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. gono-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă germinală; ~cel (v. -cel2), s. n., aglomerare și stagnare a spermei în canalele seminifere, care suferă o dilatare; ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule reproducătoare primordiale din glandele sexuale esențiale; ~coc (v. -coc), s. m., microb patogen specific, care provoacă blenoragia; ~core (v. -cor), s. n. pl., organisme unisexuate dioice; ~corie (v. -corie2), s. f., existența într-o populație a două sexe bine individualizate la masculi și la femele, fiecare elaborînd gonade și gameți specifici; sin. gonocorism; ~coriză (v. -coriză), s. f., separație a sexelor; ~for (v. -for), s. n., suport al organelor vegetale de reproducere; ~geneza (v. -geneză), s. f., totalitate a proceselor biologice care duc la formarea și la maturizarea organelor sexuale; ~merie (v. -merie), s. f., organizare distinctă a cromozomilor materni și paterni în stadiul timpuriu al diviziunii oului; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., zonă internă a citoplasmei oogonului, specifică peronosporaceelor; ~ree (v. -ree), s. f., blenoragie*; ~sferă (v. -sferă), s. f., zoospor caracteristic chitridialelor; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat prin diviziune reducțională; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare a anterozoizilor în direcția organelor reproducătoare femele; ~tecă (v. -tecă), s. f., organ de reproducere al unor graptoloizi, în interiorul căruia se găsește un ax chitinos pe care sînt prinse sicule; ~zoid (v. -zoid), s. m., individ din coloniile de sifonofore, care produce elemente sexuale; ~zom (v. -zom), s. m., cromozom cu rol important în transmiterea sexualității și în determinarea sexului; ~zoospor (v. zoo-, v. -spor), s. m., spor mobil, produs prin meioză.

gonococ dex

Intrare: gonococ
gonococ substantiv masculin