Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru gonitor

GONIT├ôR, -O├üRE, gonitori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Vit─â cornut─â) care are v├órsta la care se poate ├«mperechea (├«n vederea reproducerii). ÔÇô Goni + suf. -tor.
GONIT├ôR, -O├üRE, gonitori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Vit─â cornut─â) care are v├órsta la care se poate ├«mpreuna (├«n vederea reproducerii). ÔÇô Goni + suf. -tor.
GONIT├ôR, gonitori, s. m. Taur t├«n─âr. De-a╚Ö avea eu at├«╚Ťia gonitori ├«n ocol ╚Öi d-ta at├«╚Ťia b─âie╚Ťi... bine-ar mai fi de noi! CREANG─é, P. 117.
gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre
gonitór s. m., adj. m., pl. gonitóri; f. sg. și pl. gonitoáre, g.-d. sg. art. gonitoárei
GONITÓR s. v. taur.
GONITÓR ~i m. Taur tânăr (reproducător). /a goni + suf. ~tor
gonit├│r, gonito├íre, gonit├│ri, gonito├íre, s.m. f. (reg.) 1. junc, juninc─â. 2. constela╚Ťia ÔÇ×TaurulÔÇŁ. 3. o insect─â. 4. un c├óine de v├ónat. 5. o plant─â.
gonitor m. 1. cel ce gone╚Öte; 2. taur de doi ani: at├ó╚Ťia gonitori ├«n ocol CR.
gonitór m. Care gonește. Taur tînăr.
gonitor s. v. TAUR.
gonitor, gonitori s. m. (intl.) 1. subofi╚Ťer de poli╚Ťie. 2. sectorist.

Gonitor dex online | sinonim

Gonitor definitie

Intrare: gonitor (adj.)
gonitor 2 adj. adjectiv
Intrare: gonitor (s.m.)
gonitor 1 s.m. substantiv masculin