Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru gonit

GON├Ź, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi dup─â cineva, a urm─âri ├«n fug─â (pentru a prinde, pentru a face s─â se gr─âbeasc─â etc.); a fug─âri; spec. a alunga v├ónatul spre locul de p├ónd─â al v├ón─âtorilor. ÔŚŐ Refl. recipr. P─âs─ârile se goneau printre ramuri. ÔÖŽ Fig. (├Änv.) A urm─âri (o ╚Ťint─â, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. ╚Öi intranz. (Despre vitele cornute) A se ├«mperechea pentru reproducere. ÔÇô Din sl. goniti.
GON├Ź, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi dup─â cineva, a urm─âri ├«n fug─â (pentru a prinde, pentru a face s─â se gr─âbeasc─â etc.); a fug─âri; spec. a alunga v├ónatul spre locul de p├ónd─â al v├ón─âtorilor. ÔŚŐ Refl. recipr. P─âs─ârile se goneau printre ramuri. ÔÖŽ Fig. (├Änv.) A urm─âri (o ╚Ťint─â, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. ╚Öi intranz. (Despre vitele cornute) A se ├«mpreuna (spre a se reproduce). ÔÇô Din sl. goniti.
GON├Ź, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua la goan─â, a pune pe fug─â; a fug─âri. Iat─â c─â un balaur... venea, m─âre, spre d├«nsa ca un v├«rtej. Pas─âmite, el gonea o porumbi╚Ť─â. ISPIRESCU, L. 133. Cine gone╚Öte doi iepuri nu prinde nici unul. NEGRUZZI, S. I 248. ÔŚŐ Refl. reciproc. P─âs─ârile ciripeau, se goneau printre ramuri; era cald ╚Öi lumin─â. DEMETRESCU, O. 144. ╚śi f├«lf├«ie deasupra-i, gonindu-se ├«n roate, Cu-aripele-ostenite un alb ╚Ö-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. ÔÖŽ Fig. (├Änvechit) A voi s─â ajungi (ceva), a urm─âri (o ╚Ťint─â, un ideal). Dreptul meu, alta nu gonesc... A╚Öa m-a ├«nv─â╚Ťat so╚Ťu-meu din urm─â. ALECSANDRI, T. I 383. Idealul ce rom├«nii gonir─â ├«n organiza╚Ťia lor era egalitatea ├«n drepturi ╚Öi ├«n stare. B─éLCESCU, O. II 15. ÔÖŽ (Despre gonaci sau despre c├«ini dresa╚Ťi pentru v├«n─âtoare) A alunga v├«natul spre locul unde stau la p├«nd─â v├«n─âtorii; a h─âitui. Merg├«nd la v├«n─âtoare, au gonit o ciut─â s─âlbatic─â. CARAGIALE, O. III 89. Chiar pe aceast─â z─âpad─â ce se tope╚Öte acum subt adierea ├«ncropit─â a zefirului prim─âv─âratic, n-au fost oare tip─ârite urme ├«ncruci╚Öate ale copoilor, gonind prin p─âdure iepurile fricos...? ODOBESCU, S. III 41. 2. Tranz. A alunga, a izgoni, a da afar─â. Numaidec├«t s─â mergi acolo, c─â nu iese din ea p├«n─â nu l-─âi goni dumneata. CARAGIALE, O. III 48. Gonit de toat─â lumea prin anii mei s─â trec. EMINESCU, O. I 116. ÔŚŐ Fig. Toat─â noaptea ├«l ap─âsase un g├«nd, pe care-l gonea mereu. DUMITRIU, V. L. 39. A ta vorbire dulce m─â de╚Öteapt─â ╚śi gone╚Öte visul ce m─â fermeca. BOLINTINEANU, O. 50. Dulcea m├«ng├«iere Gone╚Öte-a mea durere. ALECSANDRI, T. I 187. 3. Intranz. A alerga, a fugi. Lan╚Ťurile de tr─âg─âtori se ├«ntoarser─â, gonind spre ├«ntunericul p─âdurii. CAMILAR, N. I 51. Cobzarul gonea dup─â vagoanele de tramvai. PAS, Z. I 199. Pinteni murgului c─â da... ╚śi gonea, m─âre, gonea. TEODORESCU, P. P. 292. ÔŚŐ (Despre vehicule) Dou─â b─ârci de pescari cu p├«nzele umflate se ├«ntorceau gonind spre ad─âpost. BART, E. 233. 4. Refl. ╚Öi intranz. (Despre vite cornute) A se ├«mpreuna, a se ├«mperechea.
GON├ŹT, -─é, goni╚Ťi, -te, adj. Alungat, fug─ârit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufi╚Ö. CO╚śBUC, P. II 17.
gon├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. gon├ęsc, imperf. 3 sg. gone├í; conj. prez. 3 s─â gone├ísc─â
gon├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. gon├ęsc, imperf. 3 sg. gone├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. gone├ísc─â
GON├Ź vb. 1. v. alerga. 2. v. fug─âri. 3. v. h─âitui. 4. v. respinge. 5. v. surghiuni. 6. v. izgoni. 7. v. ├«mperechea.
GON├ŹT adj., s. 1. adj. v. izgonit. 2. adj., s. v. exilat.
gon├ş (gon├ęsc, gon├şt), vb. ÔÇô A alunga, a izgoni. ÔÇô 2. A urm─âri, a v├«na, a h─âitui. ÔÇô 3. A v├«na, a merge la v├«n─âtoare. ÔÇô 4. A urm─âri, a s├«c├«i, a chinui. ÔÇô 5. A fugi dup─â cineva, a urm─âri ├«n fug─â, a c─âuta. ÔÇô 6. A se gr─âbi. ÔÇô 7. A se ├«mpreuna taurii cu vacile. ÔÇô Mr. agunescu, agunire. Sl. goniti (Miklosich, Lexicon, 136; Cihac, II, 124; Conev 57), cf. bg. goni─â, sb. goniti. Se folose╚Öte ╚Öi ├«n formele der. izgoni ╚Öi prigoni. Der. goan─â, s. f. (urm─ârire; v├«n─âtoare; ├«mpreunarea taurului cu vaca; alergare); gonitur─â, s. f. (├«nv., urm─ârire); gonaci, s. m. (urm─âritor; h─âita╚Ö; explorator; bidiviu; insect─â, Hydrometra paludum); gona╚Ö, s. m. (Mold., urm─âritor); goni╚Ť─â, s. f. (vac─â ├«n c─âlduri; ├«mpreunarea taurului cu vaca; insect─â, Grynus natator); goni╚Ťar, s. m. (insect─â, Hydrometra paludum); gonitor, s. m. (urm─âritor; taur; vac─â ├«n c─âlduri; c├«ine de v├«n─âtoare; constela╚Ťia Taurului; insect─â, Hydrometra paludum); gonitorie, s. f. (epoca ├«mpreun─ârii taurilor cu vacile).
A GON├Ź ~├ęsc 1. tranz. 1) (fiin╚Ťe) A face s─â fug─â, alerg├ónd din urm─â; a fug─âri. 2) (animale sau p─âs─âri de v├ón─âtoare) A alunga ├«ndrept├ónd spre locul de p├ónd─â al v├ón─âtorilor. 3) (fiin╚Ťe) A for╚Ťa s─â plece (├«n alt─â parte); a da afar─â; a izgoni; a alunga. 2. intranz. A se mi╚Öca foarte repede. /<sl. goniti
A SE GON├Ź pers. 3 se ~├ę╚Öte intranz. (despre vitele cornute) A se ├«mperechea ├«n vederea reproducerii. /<sl. goniti
gon├Č v. a pune pe goan─â: 1. a alunga spre a prinde, a v├óna: a goni doi iepuri; 2. a alunga ├«n genere; 3. a urm─âri, a fug─âri. [Slav. GONITI].
gon├ęsc v. tr. (vsl. goniti, a goni. V. doj─ânesc, iz- ╚Öi pri-gonesc, od- ╚Öi po-gon). Fug─âresc, urm─âresc. Izgonesc, alung, expulsez. H─â─ştu─şesc. Gonesc cai─ş, ├«─ş m├«n repede. V. intr. M├«n, merg r─âpede cu cai─ş, cu automobilu ╚Ö. a.: om gonit o or─â. V. refl. A se ├«mp─ârechea (animalele bovine).
GONI vb. 1. a alerga, a fugi, (├«nv. ╚Öi reg.) a cure, (reg.) a (se) ├«ncura, (Bucov.) a scopci. (Calul ~.) 2. a alerga, a fug─âri. (├Äl ~ prin toat─â curtea.) 3. a h─âitui, a scorni, a st├«rni, (pop.) a zgorni. (~ v├«natul din b├«rlog.) 4. a alunga, a izgoni, a respinge, (├«nv.) a ├«mpinge. (├Äl ~ pe inamic.) 5. a alunga, a exila, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (├«nv.) a urgisi. (L-a ~ din ╚Ťar─â.) 6. a alunga, a dep─ârta, a izgoni, a ├«ndep─ârta, (rar) a prigoni, a r─âzmeri, a surghiuni, (├«nv. ╚Öi pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (├«nv. ╚Öi reg.) a ├«ntiri, a m├«na, a t─âia, (reg.) a ╚Ťintiri, a zgoni, (Transilv. ╚Öi Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a p─âfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. ╚Öi Ban.) a spr├«nji, (Transilv. ╚Öi Maram.) a ╚Ťipa, (Ban. ╚Öi Transilv.) a zogorni, (├«nv.) a lep─âda, a r─â╚Öchira, (fam.) a m─âtr─â╚Öi, (fam. fig.) a m─âtura. (L-a ~ de la casa lui.) 7. a (se) ├«mperechea, a (se) ├«mpreuna, a (se) ├«ncruci╚Öa, (pop.) a (se) c─â╚Ťeli, a (se) ├«nso╚Ťi, (reg.) a (se) pui. (A ~ vitele cornute mari.)
GONIT adj., s. 1. adj. alungat, izgonit, (astăzi rar) surghiunit, (înv. și pop.) oropsit. 2. adj., s. alungat, exilat, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun.

Gonit dex online | sinonim

Gonit definitie

Intrare: gonit
gonit adjectiv
Intrare: goni
goni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a