Definiția cu ID-ul 879015:
GONÍ, gonesc,
vb. IV.
1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări;
spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊
Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦
Fig. (
Înv.) A urmări (o țintă, un ideal).
2. Tranz. A alunga, a izgoni.
3. Intranz. A alerga, a fugi.
4. Refl. și
intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din
sl. goniti. Gonire dex online | sinonim
Gonire definitie