Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru gonire

GON├Ź, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi dup─â cineva, a urm─âri ├«n fug─â (pentru a prinde, pentru a face s─â se gr─âbeasc─â etc.); a fug─âri; spec. a alunga v├ónatul spre locul de p├ónd─â al v├ón─âtorilor. ÔŚŐ Refl. recipr. P─âs─ârile se goneau printre ramuri. ÔÖŽ Fig. (├Änv.) A urm─âri (o ╚Ťint─â, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. ╚Öi intranz. (Despre vitele cornute) A se ├«mperechea pentru reproducere. ÔÇô Din sl. goniti.
GON├ŹRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. ÔÇô V. goni.
GON├Ź, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi dup─â cineva, a urm─âri ├«n fug─â (pentru a prinde, pentru a face s─â se gr─âbeasc─â etc.); a fug─âri; spec. a alunga v├ónatul spre locul de p├ónd─â al v├ón─âtorilor. ÔŚŐ Refl. recipr. P─âs─ârile se goneau printre ramuri. ÔÖŽ Fig. (├Änv.) A urm─âri (o ╚Ťint─â, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. ╚Öi intranz. (Despre vitele cornute) A se ├«mpreuna (spre a se reproduce). ÔÇô Din sl. goniti.
GON├ŹRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. ÔÇô V. goni.
GON├Ź, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua la goan─â, a pune pe fug─â; a fug─âri. Iat─â c─â un balaur... venea, m─âre, spre d├«nsa ca un v├«rtej. Pas─âmite, el gonea o porumbi╚Ť─â. ISPIRESCU, L. 133. Cine gone╚Öte doi iepuri nu prinde nici unul. NEGRUZZI, S. I 248. ÔŚŐ Refl. reciproc. P─âs─ârile ciripeau, se goneau printre ramuri; era cald ╚Öi lumin─â. DEMETRESCU, O. 144. ╚śi f├«lf├«ie deasupra-i, gonindu-se ├«n roate, Cu-aripele-ostenite un alb ╚Ö-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. ÔÖŽ Fig. (├Änvechit) A voi s─â ajungi (ceva), a urm─âri (o ╚Ťint─â, un ideal). Dreptul meu, alta nu gonesc... A╚Öa m-a ├«nv─â╚Ťat so╚Ťu-meu din urm─â. ALECSANDRI, T. I 383. Idealul ce rom├«nii gonir─â ├«n organiza╚Ťia lor era egalitatea ├«n drepturi ╚Öi ├«n stare. B─éLCESCU, O. II 15. ÔÖŽ (Despre gonaci sau despre c├«ini dresa╚Ťi pentru v├«n─âtoare) A alunga v├«natul spre locul unde stau la p├«nd─â v├«n─âtorii; a h─âitui. Merg├«nd la v├«n─âtoare, au gonit o ciut─â s─âlbatic─â. CARAGIALE, O. III 89. Chiar pe aceast─â z─âpad─â ce se tope╚Öte acum subt adierea ├«ncropit─â a zefirului prim─âv─âratic, n-au fost oare tip─ârite urme ├«ncruci╚Öate ale copoilor, gonind prin p─âdure iepurile fricos...? ODOBESCU, S. III 41. 2. Tranz. A alunga, a izgoni, a da afar─â. Numaidec├«t s─â mergi acolo, c─â nu iese din ea p├«n─â nu l-─âi goni dumneata. CARAGIALE, O. III 48. Gonit de toat─â lumea prin anii mei s─â trec. EMINESCU, O. I 116. ÔŚŐ Fig. Toat─â noaptea ├«l ap─âsase un g├«nd, pe care-l gonea mereu. DUMITRIU, V. L. 39. A ta vorbire dulce m─â de╚Öteapt─â ╚śi gone╚Öte visul ce m─â fermeca. BOLINTINEANU, O. 50. Dulcea m├«ng├«iere Gone╚Öte-a mea durere. ALECSANDRI, T. I 187. 3. Intranz. A alerga, a fugi. Lan╚Ťurile de tr─âg─âtori se ├«ntoarser─â, gonind spre ├«ntunericul p─âdurii. CAMILAR, N. I 51. Cobzarul gonea dup─â vagoanele de tramvai. PAS, Z. I 199. Pinteni murgului c─â da... ╚śi gonea, m─âre, gonea. TEODORESCU, P. P. 292. ÔŚŐ (Despre vehicule) Dou─â b─ârci de pescari cu p├«nzele umflate se ├«ntorceau gonind spre ad─âpost. BART, E. 233. 4. Refl. ╚Öi intranz. (Despre vite cornute) A se ├«mpreuna, a se ├«mperechea.
gon├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. gon├ęsc, imperf. 3 sg. gone├í; conj. prez. 3 s─â gone├ísc─â
gon├şre s. f., g.-d. art. gon├şrii; pl. gon├şri
gon├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. gon├ęsc, imperf. 3 sg. gone├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. gone├ísc─â
gon├şre s. f., g.-d. art. gon├şrii; pl. gon├şri
GON├Ź vb. 1. v. alerga. 2. v. fug─âri. 3. v. h─âitui. 4. v. respinge. 5. v. surghiuni. 6. v. izgoni. 7. v. ├«mperechea.
GON├ŹRE s. 1. v. h─âituire. 2. v. izgonire. 3. v. surghiunire. 4. v. mont─â.
gon├ş (gon├ęsc, gon├şt), vb. ÔÇô A alunga, a izgoni. ÔÇô 2. A urm─âri, a v├«na, a h─âitui. ÔÇô 3. A v├«na, a merge la v├«n─âtoare. ÔÇô 4. A urm─âri, a s├«c├«i, a chinui. ÔÇô 5. A fugi dup─â cineva, a urm─âri ├«n fug─â, a c─âuta. ÔÇô 6. A se gr─âbi. ÔÇô 7. A se ├«mpreuna taurii cu vacile. ÔÇô Mr. agunescu, agunire. Sl. goniti (Miklosich, Lexicon, 136; Cihac, II, 124; Conev 57), cf. bg. goni─â, sb. goniti. Se folose╚Öte ╚Öi ├«n formele der. izgoni ╚Öi prigoni. Der. goan─â, s. f. (urm─ârire; v├«n─âtoare; ├«mpreunarea taurului cu vaca; alergare); gonitur─â, s. f. (├«nv., urm─ârire); gonaci, s. m. (urm─âritor; h─âita╚Ö; explorator; bidiviu; insect─â, Hydrometra paludum); gona╚Ö, s. m. (Mold., urm─âritor); goni╚Ť─â, s. f. (vac─â ├«n c─âlduri; ├«mpreunarea taurului cu vaca; insect─â, Grynus natator); goni╚Ťar, s. m. (insect─â, Hydrometra paludum); gonitor, s. m. (urm─âritor; taur; vac─â ├«n c─âlduri; c├«ine de v├«n─âtoare; constela╚Ťia Taurului; insect─â, Hydrometra paludum); gonitorie, s. f. (epoca ├«mpreun─ârii taurilor cu vacile).
A GON├Ź ~├ęsc 1. tranz. 1) (fiin╚Ťe) A face s─â fug─â, alerg├ónd din urm─â; a fug─âri. 2) (animale sau p─âs─âri de v├ón─âtoare) A alunga ├«ndrept├ónd spre locul de p├ónd─â al v├ón─âtorilor. 3) (fiin╚Ťe) A for╚Ťa s─â plece (├«n alt─â parte); a da afar─â; a izgoni; a alunga. 2. intranz. A se mi╚Öca foarte repede. /<sl. goniti
A SE GON├Ź pers. 3 se ~├ę╚Öte intranz. (despre vitele cornute) A se ├«mperechea ├«n vederea reproducerii. /<sl. goniti
gon├Č v. a pune pe goan─â: 1. a alunga spre a prinde, a v├óna: a goni doi iepuri; 2. a alunga ├«n genere; 3. a urm─âri, a fug─âri. [Slav. GONITI].
gon├ęsc v. tr. (vsl. goniti, a goni. V. doj─ânesc, iz- ╚Öi pri-gonesc, od- ╚Öi po-gon). Fug─âresc, urm─âresc. Izgonesc, alung, expulsez. H─â─ştu─şesc. Gonesc cai─ş, ├«─ş m├«n repede. V. intr. M├«n, merg r─âpede cu cai─ş, cu automobilu ╚Ö. a.: om gonit o or─â. V. refl. A se ├«mp─ârechea (animalele bovine).
GONI vb. 1. a alerga, a fugi, (├«nv. ╚Öi reg.) a cure, (reg.) a (se) ├«ncura, (Bucov.) a scopci. (Calul ~.) 2. a alerga, a fug─âri. (├Äl ~ prin toat─â curtea.) 3. a h─âitui, a scorni, a st├«rni, (pop.) a zgorni. (~ v├«natul din b├«rlog.) 4. a alunga, a izgoni, a respinge, (├«nv.) a ├«mpinge. (├Äl ~ pe inamic.) 5. a alunga, a exila, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (├«nv.) a urgisi. (L-a ~ din ╚Ťar─â.) 6. a alunga, a dep─ârta, a izgoni, a ├«ndep─ârta, (rar) a prigoni, a r─âzmeri, a surghiuni, (├«nv. ╚Öi pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (├«nv. ╚Öi reg.) a ├«ntiri, a m├«na, a t─âia, (reg.) a ╚Ťintiri, a zgoni, (Transilv. ╚Öi Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a p─âfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. ╚Öi Ban.) a spr├«nji, (Transilv. ╚Öi Maram.) a ╚Ťipa, (Ban. ╚Öi Transilv.) a zogorni, (├«nv.) a lep─âda, a r─â╚Öchira, (fam.) a m─âtr─â╚Öi, (fam. fig.) a m─âtura. (L-a ~ de la casa lui.) 7. a (se) ├«mperechea, a (se) ├«mpreuna, a (se) ├«ncruci╚Öa, (pop.) a (se) c─â╚Ťeli, a (se) ├«nso╚Ťi, (reg.) a (se) pui. (A ~ vitele cornute mari.)
GONIRE s. 1. b─âtaie, goan─â, h─âituial─â, h─âituire, scornire, st├«rnire, (pop.) zgornire. (~ v├«natului din b├«rlog.) 2. alungare, izgonire. (~ cuiva de acas─â.) 3. alungare, exilare, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relega╚Ťie. (~ cuiva din patria sa.) 4. goan─â, ├«mpreunare, mont─â, (reg.) montare, s─ârit. (~ la vitele cornute.)

Gonire dex online | sinonim

Gonire definitie

Intrare: goni
goni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: gonire
gonire substantiv feminin