goniță definitie

9 definiții pentru goniță

GÓNIȚĂ, gonițe, s. f. Insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei (Gyrinus natator). – Goni + suf. -iță.
GÓNIȚĂ, gonițe, s. f. Insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei (Gyrinus natator). – Goni + suf. -iță.
góniță s. f., g.-d. art. góniței; pl. gónițe
góniță s. f., g.-d. art. góniței; pl. gónițe
GÓNIȚĂ ~e f. Insectă coleopteră cu aripile negre și abdomen galben, care înoată iute pe suprafața apei, făcând mișcări de rotație. /a goni + suf. ~iță
goníță, goníțe, s.f. (reg.) 1. insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei. 2. (reg.) turmă de vaci care trece pe drum; cârd gălăgios de copii care trece alergând pe drum.
góniță f., pl. e (d. goană). Timpu goniriĭ vacilor de către taur. Vacă gonită de taur. Iron. Femeĭe care umblă mult pe stradă. Adv. A umbla gonița, a te ține tot de plimbărĭ.
góniță, adj. – 1. Ud, fleașcă, leoarcă: „Și dacă se ducé, ziné tăt goniță până la brâu, că umbla pân ierburile ude și p’îngă râu” (Memoria, 2004-bis: 1.281). 2. Animal „în călduri” (se referă de obicei la vacă). – Din goni (< sl. goniti) + suf. -iță (DEX, MDA).
góniță, adj. – 1. Ud, fleașcă, leoarcă: „Și dacă se ducé, ziné tăt goniță până la brâu, că umbla pân ierburile ude și pî́ngă râu” (Memoria 2004-bis: 1281). 2. Animal „în călduri” (se referă de obicei la vacă). – Din goni (< sl. goniti) + -iță.

goniță dex

Intrare: goniță
goniță substantiv feminin