GONGORÍSM s. n. Stil afectat, prețios, excesiv metaforic, care caracterizează unele producții literare. – Din fr. gongorisme.

GONGORÍSM s. n. Stil afectat, prețios, excesiv metaforic, care caracterizează unele producții literare. – Din fr. gongorisme.

gongorísm s. n.

gongorísm s. n.

GONGORÍSM s. (LIT.) culteranism, cultism. (~ul a apărut în Spania.)

GONGORÍSM s.n. Manieră literară apărută în Spania, care se caracterizează prin abuz de imagini și întorsături de fraze pompoase; cultism. [< fr. gongorisme, cf. Luis de Góngora – poet spaniol].

GONGORÍSM s. n. manieră literară formalistă și ermetică, apărută în Spania la sfârșitul sec. XVI, caracterizat prin abuz de imagini și întorsături de fraze pompoase, prin prețiozitate și afectare; cultism. (< fr. gongorisme)

GONGORÍSM n. Stil afectat, prețios, conținând multe metafore. /<fr. gongorisme

*gongorízm m. (d. poetu spaniol Góngora, mort la 1627). Cultizm. V. bombasticizm.

GONGORISM s. (LIT.) culteranism, cultism. (~ a apărut în Spania.)

GONGORÍSM (< fr.; {s} n. pr. Góngora) s. n. Manieră literară formalistă și ermetică apărută în Spania la sfârșitul sec. 16, caracterizată prin folosirea abuzivă a neologismului, a sintaxei eliptice, a metaforei hiperbolice, prin prețiozitate și afectare; denumită astfel după poetul Luis de Góngora y Argote. Maniere similare au fost cultivate, în aceeași perioadă, în Italia (marinism), Franța (prețiozitate), Anglia (eufuism); cultism.

GONGORÍSM s. n. (< fr. gongorisme, cf. Luis de Góngora, poet spaniol): manieră stilistică formalistă apărută în Spania, care se caracterizează prin abuz de imagini și întorsături de fraze pompoase; cultism (v.).