gondolare definitie

15 definiții pentru gondolare

GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă.
GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de a se gondola2. – V. gondola2.
GONDOLÁRE1, gondolări, s. f. Acțiunea de a gondola1. – V. gondola1.
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă.
GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de a se gondola2. – V. gondola2.
GONDOLÁRE1, gondolări, s. f. Acțiunea de a gondola1. – V. gondola1.
gondolá vb., ind. prez. 1 sg. gondoléz, 3 sg. și pl. gondoleáză
GONDOLÁ vb. I. tr. A bomba (o tablă, un placaj). [< fr. gondoler].
GONDOLÁRE s.f. Acțiunea de a gondola și rezultatul ei. ♦ Curbare a unor elemente de mobilă (spătar, brațe etc.) în forma capetelor gondolelor venețiene. [< gondola].
GONDOLÁ1 vb. I. tr., intr. (despre o tablă, un placaj) a (se) bomba, a (se) gonfla. II. tr. a curba unele elemente de mobilă (spătar, brațe). (< fr. gondoler)
GONDOLÁ2 refl. (fam.) a se mișca unduindu-se; a se legăna. (gondolă)
gondolá vb. refl. I A se mișca unduindu-se ◊ „Dar ideea unei slujnice îmbrăcate ca la revistă, gondolându-se ca la șantan, făcând echivoc cu ochiul este sub orice critică.” R.l. 5 X 77 p. 2 (din gondolă + -a; DN3 – alt sens)
GONDOLÁRE (după fr. gondolage) s. f. Deformare, cu aspect de valuri, a unei plăci metalice (tablă) sau nemetalice (foaie de placaj) sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor agenți atmosferici (precipitații, umiditate sau căldură excesivă etc.).

gondolare dex

Intrare: gondola (bomba)
gondola 1 bomba conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: gondolare (bombare)
gondolare substantiv feminin
Intrare: gondolare (mișcare)
gondolare substantiv feminin
Intrare: gondola (mișca)
gondola 2 mișca verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv