gondola definitie

22 definiții pentru gondola

GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă.
GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora și pupa ridicate și încovoiate, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.
GONDOLÁ1, gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). – Din fr. gondoler.
GONDOLÁ2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mișca unduindu-se. – Din gondolă.
GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora (și pupa) ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.
GONDÓLĂ, gondole, s. f. Barcă lungă, puțin adîncă, cu prora încovoiată și cu o singură vîslă (întrebuințată mai ales la Veneția). Mergem un ceas cu gondola pe mare. CAMIL PETRESCU, T. II 192. Pe întinsele lagune... Leneșul Octav se plimbă în gondola sa culcat! MACEDONSKI, O. I 242. În sfîrșit, baluri, ospețe, făclii, muzici, gondole, teatre... iată Veneția. NEGRUZZI, S. III 406.
gondólă s. f., g.-d. art. gondólei; pl. gondóle
gondolá vb., ind. prez. 1 sg. gondoléz, 3 sg. și pl. gondoleáză
gondólă s. f., g.-d. art. gondólei; pl. gondóle
GONDÓLĂ s. nacelă.
GONDOLÁ vb. I. tr. A bomba (o tablă, un placaj). [< fr. gondoler].
GONDÓLĂ s.f. 1. Barcă lungă încovoiată la proră, care se manevrează cu o singură vâslă, stând în picioare. 2. Gondolă de motor = locașul în care se plasează motorul avionului atunci când nu se găsește în fuzelaj; gondolă de dirijabil = nacelă. [< it. gondola].
GONDOLÁ1 vb. I. tr., intr. (despre o tablă, un placaj) a (se) bomba, a (se) gonfla. II. tr. a curba unele elemente de mobilă (spătar, brațe). (< fr. gondoler)
GONDOLÁ2 refl. (fam.) a se mișca unduindu-se; a se legăna. (gondolă)
GONDÓLĂ s. f. 1. barcă venețiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră și la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare. 2. locaș în care se plasează motorul avionului atunci când se găsește în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. ◊ ~ de dirijabil = nacelă. 3. tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin. (< it. gondola, fr. gondole)
góndólă (gondóle), s. f. – Barcă lungă cu o singură vîslă folosită în Veneția. It. gondola, prin intermediul fr. gondole. – Der. gondolier, s. m., din fr. gondolier; gondola, vb. refl. (a se bomba; a izbucni în rîs), galicism.
GONDÓLĂ ~e f. Luntre lungă și ușoară, cu prora și pupa încovoiate în sus, condusă cu o singură vâslă și folosită pentru transportul de persoane (mai ales pe canalurile Veneției). /<it. gondola
gondolă f. barcă lungă, îngustă și foarte ușoară, întrebuințată în Veneția.
*góndolă f., pl. e (it. góndola). Un fel de dubă (barcă) maĭ lungă și maĭ lată întrebuințată maĭ ales pe la Veneția. – Fals -ólă.
gondolá vb. refl. I A se mișca unduindu-se ◊ „Dar ideea unei slujnice îmbrăcate ca la revistă, gondolându-se ca la șantan, făcând echivoc cu ochiul este sub orice critică.” R.l. 5 X 77 p. 2 (din gondolă + -a; DN3 – alt sens)
gondólă s. f. (com.) Etalaj care servește la prezentarea mărfurilor ◊ „În acest magazin gondolele sunt cam înghesuite.” (din it. gondola, fr. gondole; DEX-S)

gondola dex

Intrare: gondolă
gondolă substantiv feminin
Intrare: gondola (bomba)
gondola 1 bomba conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: gondola (mișca)
gondola 2 mișca verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv