8 definiții pentru gonaș
GONÁȘ, gonași,
s. m. (Rar) Hăitaș2. –
Goni +
suf. -aș.
GONÁȘ, gonași,
s. m. (Rar) Hăitaș2. –
Goni +
suf. -aș.
GONÁȘ, gonași,
s. m. 1. Gonaci (
1). Pe urmă a pornit semnalul. Și oamenii intrați în iaz cu luntri și cei de pe maluri, gonașii, au început a chiui cumplit. SADOVEANU, O. IV 266.
2. (Învechit) Gonaci (
3). Gonașii îi ajunseră tocmai cînd treceau hotarul. NEGRUZZI, S. I 158.
gonáș (
reg.)
s. m.,
pl. gonáși
gonácĭ, -e adj. Care gonește, urmărește, fugărește: cine gonacĭ, om gonacĭ (călare). S. m. Taur tînăr, gonitor. Cal, cursier. Vechĭ. Cercetător, explorator (călare) al terenuluĭ de bătălie. Persecutor. –
Gonáș (vechĭ), urmăritor (călare).
GONAȘ s. bătăiaș, gonaci, hăitaș, mînător, (reg.) ciocănaș, hăitar, (prin Mold.) botaș. (~ la o vînătoare.) Gonaș dex online | sinonim
Gonaș definitie
Intrare: gonaș
gonaș substantiv masculin admite vocativul