Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 769476:

zgómot (Munt.) și gómot (Mold. Serbia) n., pl. e (nsl. gomot, sîrb. glomot, zgomot. V. gomotesc, gălămoz, gomon). Huĭet, sunet produs de lovirea (mișcarea) lucrurilor saŭ de vocĭ dezordonate: zgomotu valurilor, furtuniĭ, dărămăriĭ. Vorbă, vociferare, tărăboĭ, gălăgie, țipete: copiiĭ fac zgomot. Fig. (după fr. bruit). Zvon: a da atențiune tuturor zgomotelor. Sensațiune: vestea a produs zgomot. – La Beld. (1004, 1610, 1904, 1910 și 3224) gomot. La Dos. și scomot. V. freamăt.

gomot definitie

gomot dex