GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol2. – Gol2 + suf. -uț.

GOLÚȚ, -Ă, goluți, -e, adj. Diminutiv al lui gol. (Se întrebuințează mai ales cu sens întăritor pe lîngă «gol») Iar după ce întrară-nlăuntru, ce văzură? Chilia era goală-goluță, nimic, dar chiar nimic nu văzură. RETEGANUL, P. II 5.

golúț adj. m., pl. golúți; f. golúță, pl. golúțe

golúț adj. m., pl. golúți; f. sg. golúță, pl. golúțe

GOLÚȚ ~ă (~i, ~e) (diminutiv de la gol) Care este aproape gol. * Gol-~ gol de tot. /gol + suf. ~uț