golomoț definitie

6 definiții pentru golomoț

chilimóț sn vz chilimoață
golomóț, golomóțuri, s.n. (reg., înv.) 1. ceva boțit și făcut ghem. 2. încurcătură. 3. plantă cu aspect noduros.
golomoț n. 1. ceva boțit și făcut ghem; 2. încurcătură (v. gălămoz); 3. plantă cu aspectul nodoros (Dactylis glomerata). [Metateză din gomoloț = rus. GOMOLĬA, grămadă].
chilimóț n., pl. oațe (var. din gălămoz). Mold. Plăcintă proastă, cozonac prost, boț, cum s’apucă să facă copiiĭ cînd îĭ văd pe ceĭ marĭ făcînd: niște chilimoațe de plăcinte! – Și chilimboț, chílomoț și golomoț. V. lătunoĭ.
1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.
golomắț, -óț, -óz, V. gălămoz.

golomoț dex

Intrare: golomoț
golomoț